Punctul pe Y / luni 12 februarie 2007 Nr: 1882

Sarmanul Mihai-Liniuta-Razvan

Daca el insusi n-a avut curajul sa o spuna, o face tatal sau: ex-ministrul (inca in functie) al Afacerilor Externe risca sa se prabuseasca intr-o grava criza economica. In sensul ca neavand, ca alti liberali, mai prudenti si mai inventivi, propriile afaceri era nevoit sa traiasca din leafa de functionar public. Adica de ministru. Care nici aia nu e cine stie ce: vreo 50 de milioane de lei vechi. Fostul ministru Mihai-Liniuta-Razvan Ungureanu are de ce sa fie nelinistit. Nu pentru ca seful sau (pe care l-a tras, elegant, in piept, cu episodul 'spionilor' din Irak) l-ar lasa muritor de foame. Nicidecum. I-a promis ca-l pune primul pe lista pentru Strasbourg. Si nu cred ca cineva isi inchipuie ca liberalii nu vor prinde macar un loc de europarlamentar. Si nici pentru ca pana-n mai va ramane somer. I s-a promis, cu generozitate, sefia Institutului de Studii Liberale, unde firea sa de om pus cu burta pe carte il va ajuta sa mai recupereze cate ceva din ceea ce a pierdut de cand bate drumurile lumii ca sef al diplomatiei. Groaza lui Ungureanu tine de faptul ca orice i s-ar da, nu va putea compensa veniturile pe care le avea ca ministru. Nu va ganditi la leafa. Asta e un mizilic. Ceva bun de pus la CEC sau de cedat vreunei fundatii de caritate. Nici un ministru nu traieste din leafa. Ci din nenumaratele privilegii care insotesc aceasta demnitate. Din faptul ca nu este nevoit sa faca nici un fel de cheltuiala din buzunarul propriu, totul venindu-i de-a gata, pe tava. De la cafeaua de dimineata pana la cina somptuoasa de protocol. In cazul ministrului de Externe se mai adauga ceva: faptul ca el isi petrece cam trei sferturi din viata de ministru pe drumuri, ii aduce un consistent venit din diurne si protocol. Cat e diurna ministrului de Externe este si acum un secret extrem de bine pazit. Ne putem face o idee gandindu-ne, de pilda, ca Mircea Geoana si-a cumparat o casa din acesti bani. Ca Nastase, si el, a realizat ceva proiecte edilitare inca de pe vremea cand pastorea diplomatia. Si ca nici Melescanu n-a iesit din post cu pantalonii rupti in fund. Aici e durerea dlui Ungureanu si a oricarui altuia care s-a trezit, inainte de termen in situatii similare. Credeti ca dl Flutur si-a revenit din socul provocat de lasarea din brate de catre dl presedinte? Credeti ca daca stia ca i se intampla asa ceva se mai facea platformist, lasand de buna voie painea si cutitul agriculturii si padurilor, cu care a impartit hrana si beneficii la toti acolitii? Nu, domnilor! Desi prost platita, slujba de ministru este ideala pentru cine vrea sa se rasfete bucurandu-se de toate avantajele unor posturi dobandite pe neasteptate si fara nici un fel de merit.