RecunoaÂsterea tacticii imorale
Mai bine mai târziu decât niciodatã: Traian Bãsescu nu a rãspuns pânã acum acuzelor care i-au fost aduse de cãttre PSD cã n-a þinut cont de rezultatul votului atunci când a încredinþat sarcina formãrii guvernului Alianþei portocalii. Acum o spune, fãrã sã clipeascã. De unde acest puseu de sinceritate? El þine, nemijlocit de relaþia sa, tot mai deterioratã, cu aliatul electoral Âsi de schimbarea radicalã a raporturilor produsã de defecþiunea lui Stolojan în campania electoralã. Nimeni nu poate Âsti care ar fi fost rezultatul final dacã Stolojan nu se 'îmbolnãvea' la þanc. Rolurile fuseserã distribuite Âsi negociate: în caz de victorie, Stolojan urma sã devinã preÂsedinte, iar Bãsescu premier. Pânã la momentul respectiv, PD-ul era la remorca PNL-ului (acesta având un avans de vreo 10 procente), iar Bãsescu la remorca lui Stolojan. Dacã s-ar fi mers în aceastã formulã este foarte probabil cã alegerile n-ar fi putut fi câÂstigate cu nici un artificiu, iar la Cotroceni s-ar fi instalat Adrian Nãstase, care l-ar fi însãrcinat cu formarea guvernului (formula acestuia era deja decisã la finele lui decembrie) pe prietenul sãu Mircea Geoanã. Calitãþile de luptãtor ale lui Bãsescu au modificat însã radical lucrurile. ÃŽn sensul cã el a devenit locomotiva de care Tãriceanu - apãrut în cãrþi pe neaÂsteptate - Âsi ai sãi au trebuit sã se agaþe cu disperare. Chiar Âsi aÂsa, cele douã partide aliate nu au obþinut un scor suficient de mare care sã le aducã la putere. Victoria de pe ultimii metri ('ajutatã' din exterior se spune, dar acum se spune degeaba) a lui Bãsescu a schimbat, practic, întreaga situaþie. ÃŽn timp ce Nãstase aÂstepta sã fie chemat Âsi sã fie însãrcinat cu formarea guvernului, Bãsescu studia de zor formulele care i-ar fi permis sã evite acest lucru. ÂSi le-a gãsit. E drept, la limita Constituþiei, dar le-a gãsit! A fost, practic, o loviturã de stat constituþionalã (!) prin care a întors, practic, rezultatul alegerilor. Lucru pe care astãzi îl recunoaÂste dintr-un singur motiv: are o poliþã de plãtit premierului neascultãtor Âsi nerecunoscãtor. Vrea sã-i arate cã dacã se aflã unde se aflã e numai datoritã lui.
Are Âsi n-are dreptate Bãsescu. Un altul, probabil - Nãstase de exemplu - ar fi luat lucrurile aÂsa cum erau. ÂSi ar fi însãrcinat cu formarea guvernului pe reprezentantul majoritãþii electorale. Bãsescu însã a forþat Âsi a recompus aceastã majoritate. A apelat - cum tot el zice - la o soluþie imoralã. Numai cã soluþia imoralã era a lui Âsi nu a lui Voiculescu, care n-a fãcut decât sã se lase convins de argumentele Âsi teoretica bunã credinþã prezidenþialã Âsi sã considere cã, la momentul respectiv, o stabilitate mai strâmbã era de preferat unei instabilitãþi drepte. Cã Bãsescu n-a reuÂsit sã aprecieze gestul prin care a devenit reprezentantul autorizat al noii puteri, e treaba lui. ÂSi a celor pe care i-a pãcãlit odatã, Âsi care nu vor repeta experienþa...
|