Punctul pe Y / sâmbătă 03 februarie 2007 Nr: 1881

Spionii lui Peste

Cea de-a doua telenovela irakiana a luat sfarsit: gratie eforturilor combinate ale sefului statului, Ministerului de Externe, SIE si a altor comitete si comitii, 'spionii lui Peste' au fost eliberati si se vor intoarce in tara triumfatori. Probabil ca, pe scenariul jurnalistilor rapiti, ii va aduce acasa o aeronava militara, special trimisa, si ca pe aeroport vor fi primiti de presedintele Basescu, care se va fotografia cu ei si cu familiile fericite. Tentatia derizoriului este atat de puternica la natia noastra incat nici binele si nici raul nu pot fi duse vreodata, consecvent pana la capat. Serialul 'eroismului' de doi bani a inceput inca din anii '90, odata cu prima noastra participare la o actiune de lupta inernationala. Atunci a revenit in tara, primit cu onoruri militare, primul sicriu de zinc in care se afla trupul primului combatant roman cazut la datorie tot in Irak, daca nu ma inseala memoria. Era o infirmiera din corpul expeditionar roman, care la finalul unui chef prelungit, cu tovarasii de arme, trasese de dusca o sticla intreaga de insecticid, plasata, probabil, de agentii lui Saddam. Alte cateva jertfe supreme au fost date de natiunea romana in accidente de circulatie sau casnice. In Irak s-a petrecut si rapirea, mai intai simulata, a jurnalistilor, care a pus pe jar o tara intreaga si a facut din Traian Basescu izbavitorul natiei. Acum, iata, avem un nou episod, ce va fi inscris cu litere de foc in analele eroismului: doi super-agenti (probabil de-ai SIE!) au cazut, la datorie, in mainile contraspionajului militar american. Au rezistat eroic torturilor psihice si, poate, fizice, si n-au deconspirat cine i-a trimis sa fotografieze si sa filmeze bazele americane. In cele din urma, au fost salvati de catre primul om al tarii care, desi paruse in prima faza ca a uitat de ei, n-a facut altceva decat sa astepte momentul potrivit pentru a interveni la colegul sau de axa in favoarea conationalilor sai. Mai conteaza, oare, faptul ca realitatea este incomparabil mai banala decat reflectarea ei? Ca cei doi spioni sunt, de fapt, niste prostanaci, care n-au gasit o distractie mai buna decat sa se filmeze si sa se pozeze pentru cumetrii si verii din sat, cum faceau ei pe eroii in Irak? Ca tampenia lor a mai agitat odata interesele divergente din politica, servind de pretext pentru rafuieli si dispute? Si ca odata cu acest episod, ne confundam mai adanc in derizoriu si in penibil?