Spionii lui PeÂste
Cea de-a doua telenovelã irakianã a luat sfârÂsit: graþie eforturilor combinate ale Âsefului statului, Ministerului de Externe, SIE Âsi a altor comitete Âsi comiþii, 'spionii lui PeÂste' au fost eliberaþi Âsi se vor întoarce în þarã triumfãtori. Probabil cã, pe scenariul jurnaliÂstilor rãpiþi, îi va aduce acasã o aeronavã militarã, special trimisã, Âsi cã pe aeroport vor fi primiþi de preÂsedintele Bãsescu, care se va fotografia cu ei Âsi cu familiile fericite.
Tentaþia derizoriului este atât de puternicã la naþia noastrã încât nici binele Âsi nici rãul nu pot fi duse vreodatã, consecvent pânã la capãt. Serialul 'eroismului' de doi bani a început încã din anii '90, odatã cu prima noastrã participare la o acþiune de luptã inernaþionalã. Atunci a revenit în þarã, primit cu onoruri militare, primul sicriu de zinc în care se afla trupul primului combatant român cãzut la datorie tot în Irak, dacã nu mã înÂsealã memoria. Era o infirmierã din corpul expediþionar român, care la finalul unui chef prelungit, cu tovarãÂsii de arme, trãsese de duÂscã o sticlã întreagã de insecticid, plasatã, probabil, de agenþii lui Saddam. Alte câteva jertfe supreme au fost date de naþiunea românã în accidente de circulaþie sau casnice. ÃŽn Irak s-a petrecut Âsi rãpirea, mai întâi simulatã, a jurnaliÂstilor, care a pus pe jar o þarã întreagã Âsi a fãcut din Traian Bãsescu izbãvitorul naþiei. Acum, iatã, avem un nou episod, ce va fi înscris cu litere de foc în analele eroismului: doi super-agenþi (probabil de-ai SIE!) au cãzut, la datorie, în mâinile contraspionajului militar american. Au rezistat eroic torturilor psihice Âsi, poate, fizice, Âsi n-au deconspirat cine i-a trimis sã fotografieze Âsi sã filmeze bazele americane. ÃŽn cele din urmã, au fost salvaþi de cãtre primul om al þãrii care, deÂsi pãruse în prima fazã cã a uitat de ei, n-a fãcut altceva decât sã aÂstepte momentul potrivit pentru a interveni la colegul sãu de axã în favoarea conaþionalilor sãi.
Mai conteazã, oare, faptul cã realitatea este incomparabil mai banalã decât reflectarea ei? Cã cei doi spioni sunt, de fapt, niÂste prostãnaci, care n-au gãsit o distracþie mai bunã decât sã se filmeze Âsi sã se pozeze pentru cumetrii Âsi verii din sat, cum fãceau ei pe eroii în Irak? Cã tâmpenia lor a mai agitat odatã interesele divergente din politicã, servind de pretext pentru rãfuieli Âsi dispute? ÂSi cã odatã cu acest episod, ne confundãm mai adânc în derizoriu Âsi în penibil?
|