Vremuri grele pentru CNSAS! Acest veritabil 'cuibusor de nebunii' pentru cativa dintre rasfatatii scenei publice tinde sa devina un soi de cusca, printre ale carei zabrale 'colegii' vor privi cu jind spre lumea de afara. Comisia juridica a Senatului a propus cateva masuri drastice, intre care faptul ca reprezentantii institutiei nu se mai pot ocupa cu alte afaceri - editarea de publicatii, realizarea de emisiuni, producerea de vinuri sau cresterea de pasari - ii va afecta in cel mai inalt grad pe domnii Secasiu, Buchet sau Csendes, ca sa dam cateva exemple elocvente. Dansii vor fi cu mainile legate si vor trebui sa se ocupe doar de dosare. O alta masura initiata de comisie este aceea ca de-acum contestatiile sa fie adresate direct instantei de judecata! Cum vine asta? Pai sa te lipsesti de placerea de a-l mai avea odata pe impricinat la dispozitia ta si sa-i explice ceea ce i-ai mai explicat odata? Este de-a dreptul nefiresc sa se rupa o traditie novatoare, cum a fost aceea ca aceeasi instanta judeca si fondul si recursul! Revin insa la limitarea drastica a drepturilor membrilor Colegiului de a desfasura alte activitati lucrative: cine le compenseaza diferentele consistente de bani pe care-i incasau si fata de care leafa de subsecretar de stat era un mizilic? Lasand gluma la o parte, mi se pare ca masura este nu doar logica. Ci ca ea ar fi trebuit luata cu mult inainte ca CNSAS-ul sa devina un soi de cenaclu al rebelilor, in detrimentul activitatii sale de baza. Am toata stima pentru domnii Plesu si Patapievici, dar este limpede ca nu aveau ce cauta acolo, doar daca nu cumva aceste calitati nu le-au fost oferite intentionat, pentru a da o mai mare vizibilitate preocuparilor si punctelor lor de vedere. CNSAS-ul a facut, in cei vreo sapte ani de cand exista, orice altceva, mai mult decat sa ne ofere o imagine cuprinzatoare si corecta asupra a ceea ce a insemnat Securitatea si actiunile ei opresive. Instrument de rafuiala politica, tribuna nonconformista, CNSAS-ul isi gaseste inca cu greu drumul spre normalitate. Probabil ca abia cand posturile din colegiu vor fi ocupate in totalitate de istorici, juristi, sociologi, cu preocupari mai degraba stiintifice decat politice, selectati dupa alte criterii decat cele ale simpatiei sau interesului manifestat de un partid sau altul fata de ei, vom avea institutia de care societatea romaneasca are nevoie. O institutie care sa ne ajute sa ne vindecam de ranile trecutului, cunoscandu-le mai bine si in amanunt si nu una care sa genereze vrajba si dezorientare.