Politica de Dâmboviþa
Dupã un veac Âsi jumãtate, actuala clasã politicã leagã firul unei maniere pitoreÂsti Âsi pãguboase de a reprezenta interesele naþiei. Regãsim astãzi întreaga recuzitã evocatã de genul tutelar al satirei: scrisorele Âsi bileþele, intrigi de alcov, discursuri demagogice, alianþe de convenienþã, mizerie moralã. Parcã niciodatã pânã în aceste zile lucrurile nu au fost atât de evidente, atât de flagrante. Rãzboiul scrisorelelor declanÂsat de 'coana Lenuþa' ne aduce în pragul unui pseudo-rãzboi fratricid în care cu greu se mai poate imagina episodul pupãturilor în Piaþa Endependenþei. El poate prefigura cel mult o cotonogealã, ca-n 'Telegrame'.
Dincolo de derizoriul acestui tablou, trebuiesc cãutate cred, cauzele reale ale acestei bãtãlii fãrã noimã între cei care ar trebui, în mod fiesc, sã-Âsi uneascã eforturile pentru ca pasul fãcut în Europa sã fie cât mai convingãtor. Cel care a declanÂsat evenimentele este, bineînþeles, Traian Bãsescu. Spun 'bineînþeles' pentru cã a devenit un loc comun ca el sã se afle la originea mai tuturor conflictelor publice. Din faza în care premierul Tãriceanu a pãrut sã se emancipeze de sub tutela sa, refuzând sã demisioneze pentru a se putea declanÂsa alegerile anticipate, preÂsedintele a început sã descopere relaþiile sale primejdioase cu grupurile de interese care ar miÂsuna în jurul sãu. ÂSi din care fãcea parte, invariabil, Dinu Patriciu. Bãsescu n-a descoperit atunci legãtura dintre cei doi, o cunoÂstea foarte bine, era notorie Âsi de duratã. A descoperit însã punctul în care premierul devenea vulnerabil. ÃŽn aceste condiþii, focalizarea tirului sãu asupra managerului de la Rompetrol a venit aproape firesc în completarea mai vechilor sale dispute personale cu acesta. ÃŽntre cei doi n-a existat niciodatã o relaþie cordialã, deÂsi s-au aflat multã vreme în aceeaÂsi tabãrã politicã. Sentimentele nutrite unul faþã de celãlalt au fost cu greu mascate Âsi cel care s-a scãpat primul a fost Dinu Patriciu. 'Traiane, îþi mai dau o sãptãmânã!' - l-a avertizat acesta, între tururile de scrutin ale prezidenþialilor, mizând pe un eÂsec al incomodului personaj care se erijase deja în lider al Alianþei. A fost un gest pe care Bãsescu nu l-a uitat Âsi la care a reacþionat cu promptitudine: într-unul dintre primele sale interviuri de dupã alegeri s-a referit în mod expres la Rompetrol ca la una dintre companiile care vor trebui investigate cu atenþie de procurori, alãturi de alte afaceri în care erau implicaþi reprezentanþi ai fostei puteri. Ce a urmat se Âstie: prin pârghiile pe care i le oferea autoritatea prezidenþialã a dirijat în mod aproape evident acþiunile procurorilor spre transformarea acestui caz într-unul major!
Ce vreau sã spun: cã nu 'lupta împotriva sistemului ticãloÂsit' (de la care se adãpau copios colaboratorii sãi apropiaþi) Âsi nici oroarea faþã de 'grupurile de interese' (ale altora) l-au aruncat pe preÂsedinte în acest rãzboi de uzurã, cu raþiuni incomparabil mai meschine, de ordin aproape personal: Patriciu l-a atacat, i-a rãspuns cu duritate afectând-i orgoliul Âsi autoritatea. Patriciu trebuia pedepsit. Prin orice mijloace inclusiv prin sacrificarea premierului. Dacã nu altfel, prin bileþele recuperate de Elena Udrea...
|