Marea neruÂsinare
Am fost tentaþi sã credem cã e vorba de o mituire la nivel înalt. Noroc cã ne-a liniÂstit premierul, explicându-se de ce a numit în comisia de re-privatizare a uzinei de automobile de la Craiova câþiva dintre miniÂstrii actualului cabinet: ca sã meargã privatizarea repede Âsi sã-i fereascã pe membrii acesteia de tentaþii! Ambele explicaþii sunt de o puerilitate vecinã cu neruÂsinarea. ÃŽntâi - pentru cã trebuie sã fii cel puþin naiv ca sã-þi închipui cã stând cãlare pe indemnizaþii de mii de euro, fãrã sã facã nimic, membrii comisiei se vor grãbi sã-Âsi taie singuri acest izvor de bunãstare, grãbind în vreun fel procesul. Cât despre tentaþii, ne-am lãmurit de mult cum e cu ele. Ãsta a fost, vreme de 15 ani, refrenul sloganului despre corupþie: vezi bine, funcþionarii demnitari erau obligaþi sã punã botul din cauza lefurilor mici. ÃŽntre timp, lefurile s-au mãrit, cel mai mult chiar la acele categorii (justiþie, poliþie, administraþie) unde mai în fiecare zi procurorii înhaþã câte un corupt. Cât despre salariile miniÂstrilor, ca sã dãm exemplu, nici n-ar mai trebui sã vorbim: nu este vorba cã o leafã de demnitar sã învârte în jurul salariului minim primit de un manager de companie privatã. E vorba cã pentru un ministru salariul nu conteazã. El poate fi depus în liniÂste la bancã pentru a face pui Âsi pentru a putea fi declarat ca venit la sfârÂsitul anului când se completeazã fiÂsele. Un ministru beneficiazã gratuit de tot ce are nevoie Âsi de câte ceva pe deasupra. Cum ar fi o maÂsinã de top, de peste 50.000 de euro, precum AUDI-ul A6 pe care-l þine încã în garaj ministrul Educaþiei, ca sã scape de gura jurnaliÂstilor. Cine ar vrea sã Âstie mai exact care sunt privilegiile cu lacrimi amare dupã fotoliul de ministru al Agriculturii pe care a fost nevoit sã-l lase liber, pentru cã o astfel de funcþie te pune la adãpost nu doar pe tine, ci Âsi familia, prietenii Âsi clienþii de toate felurile. 'Sporurile' compensatoare au devenit principala sursã de venituri legale pentru mulþi dintre reprezentanþii adminsitraþiei publice, unii dintre ei ajungând sã facã parte din câte 10 CA-uri sau comisii de privatizare. Uitaþi-vã pe declaraþiile de avere pe anul trecut Âsi veþi vedea cu cât s-au îmbogãþit pe aceastã cale cei care au fãcut parte din Comisia de privatizare a BCR sau CEC Âsi veþi avea o imagine mai clarã a problemei.
Cã reprezentanþii noÂstri îÂsi umflã buzunarele legal, dar imoral, pe tãcute, e o chestie. Unii dintre ei nu rezistã tentaþiei de a-Âsi etala bunãstarea: risipa pe care bugetul o face cu maÂsinile de lux pe care le pune la dispoziþia tuturor nepricopsiþilor (uite-l, de o altã pildã, pe Âseful muzeelor de la IaÂsi, Âsi al sãu Touareg de 50.000 euro, cu care bate coclaurii judeþului ca sã vadã dacã sunt deschise muzeele) va ajunge proverbialã Âsi începi sã ai senzaþia cã o þarã, cu cât este mai sãracã sau mai neperformantã, cu atât mai mult doreÂste sã caÂste prãpastia dintre omul de rând Âsi cei care-l conduc.
|