Punctul pe Y / miercuri 03 ianuarie 2007 Nr: 1864

Romania: pacat ca e locuita?

Catastrofismul si pesimismul si-au dat parca mana in a face din momentul indelung asteptat al intrarii noastre in Uniunea Europeana unul plin de semne de intrebare. Dupa ani de entuziasm si de optimism, generate de o perceptie partiala a realitatilor unioniste, incep sa apara temerile. Este ca atunci cand iti dai jos gardul care-ti apara saracia si vezi cum se napustesc asupra razoarelor firave din gradina ta orataniile vecinilor mai avuti. Nu prea vezi oportunitatea ca si animalele tale, mai flamande, sa pasca din ograda lor... De la 1 ianuarie 2007, data care parea atat de indepartata, Romania a intrat intr-o noua etapa a istoriei sale. De la Revolutie si pana acum nu am facut altceva decat sa ne pregatim - asa cum am stiut si am putut - pentru un alt tip de existenta, intr-o societate complexa, cu mult mai putine bariere, cu o concurenta sporita si cu un alt orizont de asteptare. Noi n-am prea vazut sau n-am vrut sa vedem costurile unei vieti mai bune, imaginandu-ne adesea integrarea ca pe un soi de camion cu ajutoare venite ca la revolutie. Desigur, integrarea va pune probleme mari intreprinzatorului roman. Multi nu vor rezista. Cei care vor trece insa hopul acesta vor ramane si vor reprezenta varful de lance al progresului. Competitia va fi si cea care va ridica nivelul de trai. Scumpirile vor fi inevitabile, pentru ca pe principiul vaselor comunicante, nu se vor putea mentine diferentele actuale. Dar acestea vor impinge salariile in sus, spre niveluri comparabile cu restul Uniunii. Nu peste noapte si nu uniform - epoca egalitarismului a apus definitiv. Cei mai spaimosi se tem de depopularea tarii, odata cu inlaturarea barierelor de orice fel. Avem deja vreo doua milioane de romani in afara. Probabil ca vor mai pleca vreun milion. Locul nu va ramane insa gol. Se va intampla ceea ce s-a intamplat si in alte parti, de-a lungul valurilor succesive de aderare. Vom avea capsunarii nostri, veniti din Basarabia, China, Ucraina sau de prin alte locuri unde nivelul de viata din Romania va fi privit asa cum priveam noi nivelul din Uniune. Apoi va urma valul intoarcerilor: in cel mult cinci ani, aproape jumatate dintre cei plecati se vor intoarce, gasind acasa oportunitati superioare celor din tarile in care au emigrat in cautare de locuri de munca si de un trai mai bun. Romania e o tara promitatoare. Pacat ca e locuita - spune un banc cu notorietate. Sunt sigur, insa, ca numarul celor care fac din ea o tara mica si saraca va scadea pe masura ce oamenii vo constata ca pot sa faca lucruri mai bune pentru ei si pentru cei din jur, pe masura ce clasa politica se va cerne si la varf vor ramane cei compatibili cu exigentele adevaratului spirit european. Romania, cred, va putea fi locuita de cei care o merita.