Nãscut sã moarã
Partidul Liberal Democrat este experimentul politic cel mai original al perioadei post-decembriste. Partidul domnilor Stoica Âsi Stolojan s-a nãscut spre a fi înghiþit cu acte-n regulã de cãtre partidul dlui Bãsescu. Era forma juridicã necesarã pentru a da transferului celor vreo 20 de parlamentari aparþinãtori un aer de onorabilitate, fãrã a se încãlca protocolul Alianþei. Dacã aceÂstia ar fi trecut pur Âsi simplu, de la liberali la democraþi, Tãriceanu ar fi putut acuza racolarea, contrarã literei Âsi spiritului protocolului. AÂsa însã avem de-a face cu procesul unei uniuni libere între douã entitãþi independente.
Soarta partidului pare pecetluitã. Unii se mai întreabã ce Âsanse ar fi avut de unul singur. Sigur, sã porneÂsti cu o zestre de vreo 20 de parlamentari nu este de ici de colo. Corneliu Ciontu a pornit cu vreo trei, iar TalpeÂs cu unul singur. ÂSi au avut sau au pretenþii de a figura în registrul celor cu drepturi egale. Se pare, însã, cã promotorii partidului au realizat un lucru: cã cei 20 de parlamentari nu conferã, automat, partidului lor Âsi procentele electorale aferente. Pentru cã parlamentarii au plecat din PNL fãrã ele. Iluzia unei construcþii de sine stãtãtoare s-a sfârÂsit în momentul în care, în stilul sãu inimitabil, Traian Bãsescu a acceptat schimbarea din funcþie a ministrului Flutur. Pânã atunci staff-ul disidenþilor se legãnase în iluzia cã preÂsedintele va merge cu ei pe faþã Âsi cã Flutur îÂsi va pãstra funcþia. Cu tot cu privilegiile ei. Adicã, gândeau ei, Flutur va putea pune la lucru în slujba noii formaþiuni întreaga structurã a ministerului, cu agronomi, pãdurari, Âsefi judeþeni Âsi aÂsa mai departe. Care dacã n-ar fi fãcut ce trebuie ar fi fost schimbaþi fãrã ca Tãriceanu sã poatã sã facã ceva. Dar Fluturele nostru s-a trezit, când se aÂstepta mai puþin, fãrã aripioare. Aceastã situaþie poate avea consecinþe neaÂsteptate. Ca ministru, având la dispoziþie forþa executivã, el se putea aÂstepta Âsi la o funcþie pe mãsurã în noul partid. AÂsa însã intrã în concurenþã directã cu disidenþi mai influenþi pentru eventualele funcþii de conducere pe care ar urma sã le acorde Partidul Democrat noilor veniþi. ÂSi uite cum dintr-o piesã de rezistenþã a actualei puteri, s-a ales praful de cariera unui politician care-Âsi fãcuse o profesie din gesturile emfatice Âsi dintr-o autopropangandã susþinutã cu toate mijloacele la îndemânã.
CâÂstigãtorul partidei pare sã fie Stoica. Cel ieÂsit aproape complet din circulaþie, dupã predarea puterii în mâinile lui Stolojan. El Âsi-a regãsit însã apetitul pentru combinaþii Âsi terenul propice - cel al nemulþumiþilor din partid. Urmeazã sã exploreze Âsi terenul viitorilor aliaþi, unde s-ar putea sã gãseascã oportunitãþi neaÂsteptate, într-un partid obiÂsnuit cu un alt tip de disciplinã.
|