Punctul pe Y / vineri 29 decembrie 2006 Nr: 1863

Indoielile colegului Cristoiu

Intr-o emisiune transmisa pe un post de radio, saptamana trecuta, colegul Ion Cristoiu isi exprima o nedumerire vecina cu suspiciunea, legata de neverosimila - crede domnia sa - viteza de reactie a celor care au facut primul ziar liber al Revolutiei - 'Liberatea'. Este, bineinteles, dreptul domniei sale sa-si puna intrebari, desi in 17 ani ar fi avut ragazul necesar sa afle si niste raspunsuri, cu atat mai mult cu cat, cu exceptia unei perioade in care concurenta ne-a afectat reflexele colegiale, relatia bilaterala s-a caracterizat cel putin prin civilitate si respect reciproc. Respectivul episod mi-a fost semnalat de un alt coleg, aflat si el, in decembrie 1998, pe baricada intelectuala care a generat acest prim raspuns al presei scrise la provocarea complexa care a fost Revolutia romana, om care se intalneste aproape cotidian cu Ion Cristoiu nu doar in paginile ziarului in care semneaza amandoi, ci si pe coridoarele redactiei cu pricina. Evident, nu-mi permit sa-i aduc vreun repros lui Ion Cristoiu pentru faptul ca are dubii in legatura cu acest episod - aproape firesti, pana la urma, prin aplecarea naturala pe care o are fata de latura abisala a evenimentelor - dar pot sa-i reprosez lipsa de apetit pentru o verificare direct la sursa. Indiferent daca m-ar fi crezut sau nu, i-as fi spus ca aparitia 'Libertatii' a fost un fapt cat se poate de natural si de transparent. Ca dupa o viata de gazetarie dirijata, controlata, cenzurata, eu si colegii mei - cei care au avut atunci curajul sa participe la o decizie care preceda limpezirea situatiei si inclinarea balantei - am resimtit nevoia de a scrie adevarul... Si ca pentru asta nu a fost nevoie sa ne dea cineva vreo aprobare sau vreo indicatie. Am relatat in mai multe randuri povestea aparitiei 'Libertatii', primul document care atesteaza Revolutia ca fapt de istorie, admirabilul efort colectiv, actul de curaj, implicit, pe care l-a reprezentat. Totul s-a petrecut la lumina zilei si intr-o transparenta totala, iar transferul de 'putere' redactionala a reprezentat un model democratic pe care l-au urmat si celelalte ziare care au imbratisat cauza libertatii de exprimare. Unde are ceva dreptate sa se mire dl Cristoiu este, intr-adevar, viteza cu care s-a facut ziarul, care cu putin inainte de ora 14, in 22 decembrie, era deja distribuit de voluntarii adunati in fata redactiei de pe Brezoianu: niciodata condeiul redactorilor nu alergase parca cu atata sprinteneala pe hartie, iar colegii tipografi au dat o veritabila proba de viteza, sfidand parca si regulile tehnologiei invechite de la imprimeria 'Universului'. Dar si pentru aceste lucruri exista o explicatie. Aceeasi...!