Punctul pe Y / miercuri 27 decembrie 2006 Nr: 1863

Obsesia prezidentiala

Presedintele Basescu incheie anul in forta, cu prezente active pe toate scenele posibile - inclusiv pe cea electorala, prin vizita facuta la casa parinteasca si prin pungile de cadouri pentru copiii din bloc. Tonul discursului sau este mai ferm, mesajul mai clar, iar obsesiile aproape aceleasi. Cea care il bantuie cel mai tare pe presedintele tuturor romanilor este presa. In consecinta, cele mai dese si mai acute referinte ale domniei sale sunt cele care au in vizor presa. Este de-a dreptul paradoxal ca tocmai presa este cea care vehiculeaza opiniile anti-presa ale presedintelui si ca fara ea, predica sa ar fi in pustiu. Dar asta e realitatea si sa o luam ca atare. Teoria unei 'anumite parti a presei' nu este noua. Ea a fost lansata de fostul presedinte Iliescu imediat dupa prealuarea mandatului si era expresia efectului neasteptat pe care-l producea o presa libera, nesupusa cenzurii de partid. Pentru cei care au ascultat o viata concertul monocord al orchestrelor de viori omagiale, aparitia partiturii trompetelor a aparut ca o disonanta insuportabila. Aparea, in peisaj, acea parte a presei dispusa sa critice oricand si pentru orice motiv, gasind in asta suportul independentei de opinie. Fiecare putere de pana acum a avut cantaretii ei in strana si echipele de zgomote potrivnice. Pentru Traian Basescu, ca si pentru Emil Constantinescu cu opt ani mai devreme, trecerea de la conditia de rasfatati ai presei, in calitatea lor de opozitionisti, in aceea de tinte ale acesteia, a fost extrem de incomoda. Daca Iliescu ajunsese sa se imunizeze, dupa zece ani de exercitiu, si sa acceada la un relativ grad de toleranta, Basescu nu da nici un semn in acest sens. Ba, din contra, resentimentele sale se acutizeaza si nu pierde nici un prilej sa atace, prin 'mogulii' care detin marile trusturi, orice atac la adresa sa. Basescu va ramane, probabil, proverbial prin reactiile sale de interventie rapida, telefonica, in emisiunile in care se exprima puncte de vedere pe care nu le accepta. Unei parti a opiniei publice ii place aceasta atitudine. Oamenii se gandesc ca nici o dictatura nu e buna, cu atat mai putin una a presei. Pentru Traian Basescu consecventa in acest demers este insa riscanta. Nimeni n-a castigat pana acum vreo batalie cu presa, iar presedintele ar avea mai mult de castigat aliindu-si-o (nu ma refer, bineinteles, la presa portocalie, care ii este fidela, chiar cu riscul tirajului) pentru ca, pe masura ce se scurg anii de mandat fara ca traiul bun sa ne copleseasca, are tot mai multa nevoie de ea. Pana sa ajunga din nou in Opozitie, pentru a putea fi rasfatat...