Punctul pe Y / vineri 22 decembrie 2006 Nr: 1863

Condamnarea comunismului

Ca sistemul comunist a fost unul dintre cele mai nocive din cele care au marcat istoria omenirii este un adevar pe care nu mai era nevoie de vreo comisie pentru a fi confirmat. Suntem inca prea aproape de ceea ce s-a intamplat, prea marcati pentru a putea sa avem o privire critica cu adevarat obiectiva. Este apanajul istoricilor si al istoriei sa puna intre ei si evenimente spatiul necesar decantarii de emotionalitate. Este cel putin acesta motivul pentru care inclin sa cred ca opera 'comisiei Tismaneanu' este un simplu exercitiu retoric, un soi de prestatie la cererea clientului, menita mai degraba sa ne confere un bilet de libera trecere decat un certificat de garantie. Graba cu care a fost elaborat opul tismanean, selectia generatoare de suspiciuni a echipei (din care au facut parte, ne amintim, colaboratori distinsi al unora dintre institutiile condamnate) pun sub semnul intrebarii valoarea si utilitatea acestui demers. Cel mai grav aspect, insa, imi pare a fi acela legat de modalitatea in care a fost abordat subiectul: in locul unui proces al comunismului, bazat pe regulile clasice ale unei drepte judecati s-a preferat formula unei condamnari apriorice. In locul uneia de judecatori, s-a format o echipa de procurori care au avut doar sarcina - simpla in conditiile nu aveau sa faca fata punerii pe cantar a concluziilor - de a aranja argumentele si dovezile in functie de capetele de acuzare stabilite. Singurul lucru demn de remarcat ar fi acela ca comisia Tismaneanu a avut privilegiul sa faca un gest de care Comisia Europeana s-a ferit. Desi din ea fac parte doar tari foste adversare ale sistemului comunist sau care s-au debarasat mai mult sau mai putin pasnic de acesta, liderii europeni n-au considerat necesara, in acest moment, o executie publica, lasand judecata si - implicit - condamnarea, pe seama istoriei si a istoricilor. Nu pe a politicienilor. Ca orice demers partizan, aceasta condamnare risca sa-si piarda din valentele reale tocmai prin faptul ca poate fi considerata, in primul rand, o modalitate de rafuiala politica, intre grupari sau formatiuni adverse, unele cu radacini mai adanci in trecutul regim, altele cu filiatii superficiale, dar cu toatele descinzand din aceeasi realitate comuna cu care au convietuit in maniere diferite jumatate de secol. Avem, desigur, nevoie sa ne lamurim in legatura cu trecutul si cu prezentul nostru, inclusiv printr-o astfel de judecata. Dar prin una facuta corect, profesionist si fara patima inutila.