Punctul pe Y / vineri 15 decembrie 2006 Nr: 1861

Testamentul lui Ceausescu

Cred ca in mintea oricui a urmarit desfasurarea evenimentelor la timpul respectiv a ramas intiparita imaginea procurorului in pulovar revolutionar care a rostit rechizitoriul la adresa cuplului de dictatori in celebrul proces de la Targoviste. Evoca acesta infometarea poporului, cele 60.000 de victime de la Timisoara, conturile din strainatate. Pe baza acestui rechizitoriu necrutator, completul a decis sentinta: condamnare la moarte. Atat de la sine inteleasa parea aceasta incat avocatul desemnat sa-i apere a uitat sa faca gestul elementar al solicitarii recursului. Drept urmare, sentinta a fost executata pe loc. La zidul cazarmii... Citind astazi interviurile generalului Dan Voinea, cel care alcatuieste intr-o maniera adeseori demna de best-seller-urile SF, dosarul Revolutiei, nu pot sa ma impiedic sa-mi imaginez urmatoarea scena: in drum spre locul executiei, dictatorul se intoarce spre procuror, il priveste in ochi si-i spune: 'Dane, ai grija de popor! Vegheaza ca nimeni sa nu intineze nobilele idealuri ale justitiei socialiste! Pedepseste-i aspru pe cei care atenteaza la siguranta statului de drept si a ordinii publice!' Nici daca aceasta scena ar fi fost reala, nu cred ca dl general Dan Voinea si-ar fi indeplinit mai bine misiunea. Ba, uneori am chiar senzatia ca pe acest palier nu s-a schimbat nimic. Ca revolutia a fost innabusita si ca acum asistam la aplicarea legalitatii socialiste. Iar generalul Voinea, fidel misiunii incredintate, cauta vinovatii si incearca sa stabileasca vinovatiile. Este, desigur, necesar sa stim ce s-a intamplat, cu adevarat, in acel decembrie de care ne despart, iata, 17 ani. Dar ideea anchetarii unei revolutii mi se pare unica in analele justitiei. In primul rand pentru ca o revolutie constituie o abatere totala de la orice reguli si sistem juridic, pentru ca altfel nici n-ar fi posibila. De anchetat sunt anchetate doar tentativele nereusite. Niciodata invingatorii nu se auto-ancheteaza si auto-pedepsesc. Mai mult: in functie de ce norme juridice sunt apreciate faptele produse in decembrie? Ce legi functionau? Cele ale dictaturii. Cum poti pune semnul egalitatii intre modul in care este apreciata o situatie acum, si cum era atunci? Ne spune acum dl Voinea ca n-au existat teroristi. Dar atunci, credea cineva ca nu exista? Era cineva care sa nu se teama? Desigur, au murit oameni nevinovati. Dar acesta este pretul pe care-l plateste o societate aflata la o rascruce a destinului sau. O revolutie nu este un plan de stat-major. Ea se naste si se manifesta dintr-o suma de intamplari, emotii, erori al caror rezultat este, in cele din urma, libertatea. Sau iluzia ei. De aceea, efortul generalului Voinea si al celor care i-au incredintat aceasta misiune - cu siguranta persoane care in decembrie '89 au stat in fata televizorului, asteptand sa vada incotro inclina balanta - mi se pare inutil, pagubos si dezonorant pentru cei care-l promoveaza si-l aplica. In mormantul sau necunoscut, probabil ca Ceausescu isi freaca multumit mainile: testamentul sau este pus in aplicare.