Punctul pe Y / miercuri 13 decembrie 2006 Nr: 1860

Linistea inselatoare de dupa congres

Dupa ce s-a mai potolit harmalaia care a insotit, profund democratic, ultimul congres al PSD, este momentul in care se pot trage cateva concluzii. Prima este ca, spre deosebire de istoria de pana acum a partidului, acesta poate fi considerat primul congres cu adevarat transparent si in care spiritul democratic a fost mai prezent decat in alte ocazii. Nu doar prin huiduielile care s-au facut auzite atunci cand vreunul dintre vorbitori a exprimat puncte de vedere neimpartasite de o parte a salii, ci si prin organizarea scrutinului si chiar prin campania electorala deschisa pe care au putut sa si-o faca candidatii. Cine-si mai aminteste - si cine nu-si aminteste? - congresul din 2005, cu toate sforariile sale de culise, cu presiunile deschise facute asupra unor delegati, cu procesul de vot haotic si presupus incorect? Daca atunci victima tuturor acestor manevre a fost Ion Iliescu, cel care a avut orgoliul sa nu dea curs unei invitatii formale de a se instala la carma partidului, fortandu-si destinul prin solicitarea unui vot de care nu avea nevoie, acum el pare a fi primul beneficiar. In sensul ca, desi onorifica, pozitia sa ii va da posibilitatea sa joace 'activ' - cum ii place sa spuna - rolul sau de moderator ce decurge din autoritatea morala pe care nimeni nu i-o mai contesta. Este rezultatul unei necesitati impartasite, cea a noilor lideri, care se doresc validati inclusiv de nucleul dur, electoral, al presedintelui, si cea a presedintelui incoltit de mai vechii sai inamici si tarat prin tribunale pentru cele mai aberante acuzatii, izvorate din pana procurorului Voinea. Cu riscul de a-si fi dezamagit acei sustinatori car sperau intr-o rupere a sa de PSD si o repozitionare pe baricadele unei formatiuni mai de stanga, Iliescu isi propune sa reformeze din interior, consecvent pozitiei sale de a nu rupe partidul, cum a procedat si in 1997, cand a refuzat sa se alature fondatorilor APR. Pentru Mircea Geoana, chiar daca inconfortabila, prezenta lui Iliescu in coasta sa il ajuta sa apara ca cel care, in ciuda unor performante neconcludente, a reusit, totusi, sa pastreze unitatea partidului. Si sa-i dea si o noua fata, prin inlocuirea vechii garzi, cu una noua. Semnificativa din acest punct de vedere este eliminarea ultimului 'greu' al PSD, Mitrea, in favoarea unui exponent al 'aripii tinere' - Corlatean. Semnificative mai sunt si aparitiile, in structura de conducere, a Rodicai Nassar, care-l surclaseaza pe Gabriel Oprea, a lui Marian Sarbu, dar si 'rezistenta' in fata unui val activ de contestare a clujenilor Rus si Dancu. Dupa doi ani in opozitie, cu - teoretic - alti doi inaintea viitorului scrutin regular, PSD se aseaza in bloc - starturi cu o echipa innoita, mai desprinsa de suspiciunile si acuzele istorice, de aroganta si ciocoism, si cu sanse sporite de a recastiga un electorat amenintat de stilul frust si lipsit de fasoane al unui presedinte perceput mai putin de dreapta decat eticheta puterii pe care o reprezinta. Pe acest fond, dupa o scurta perioada de acalmie se va lansa o noua lupta interna intre noii veniti si vechea garda, care va cauta sa-si pastreze privilegiile, dar si functiile parlamentare in care este inca bine fixata.