Punctul pe Y / marşi 12 decembrie 2006 Nr: 1860

Ultimul mohican: Mitrea!

Daca congresul extraordinar al PSD a produs o surpriza, aceasta nu poate fi alta decat eliminarea lui Miron Mitrea din echipa de conducere. Poate ca unii, mai optimisti, se asteptau chiar la o victorie a lui Sorin Oprescu, dezlantuit pe ultimii metri ai campaniei impotriva clientelismului si a tradarilor de partid. Dar ca Miron Mitrea, 'stapanul inelelor', marele aranjor, sa capoteze in fata nu foarte semnificativului Titus Corlatean, nu cred ca se astepta nimeni. Nici macar nesperatul castigator al functiei-cheie din partid. Miron Mitrea este - sau era - un personaj emblematic al PSD. Venit de la sindicate, dinspre aripa de dreapta a acestora, scolit pe la cursurile NED si ale altor institutii internationale create sa moseasca democratia in Est, el a facut pasul spre politica exact in momentul in care sindicatele nu-i mai puteau oferi altceva decat gloria periodica a manifestatiilor de strada. Nasit de Viorel Hrebenciuc, care a ghicit in el calitati de orchestrator iscusit, el a urcat treptele ierarhiei de partid pana la a deveni unul dintre membrii importanti ai echipei Nastase, care a preluat franele Executivului in 2001. Pus sa pastoreasca resursele Ministerului Transporturilor, a vazut limpede parghiile de putere care decurgeau din importanta - si bugetul - sectorului construindu-si un esafodaj care l-a propulsat rapid in ceea ce s-a numit 'treimea' laica a PSD-ului: Nastase - Dan Ioan Popescu - Miron Mitrea. Impartirea puterii intre cei trei s-a facut nu fara tensiuni si nici fara conflicte de culise, dar ea a tinut in echilibru guvernarea pana spre ultimul semestru al acesteia, cand Nastase a incercat puciul prin care aducea in prim-plan echipa de noi-veniti pe a caror fidelitate miza. De aici drumurile celor trei s-au despartit si aceasta dezbinare a contribuit in felul ei la pierderea puterii. Congresul extraordinar din 2005 a dat intreaga masura a maiestriei politice a lui Miron Mitrea, el fiind, practic cel care a intors cursul evenimentelor, producand rasturnarea lui Iliescu, ca raspuns la tentativa acestuia de a-i produce un contracandidat la functia de secretar general in persoana Ecaterinei Andronescu. Primul rezultat al dubioaselor alegeri din 2005 a fost scoaterea din circuit a primului dintre cei trei 'grei' - Dan Ioan Popescu - urmata, prin jocul subtil al unei politici incarcate de subtexte, a lui Adrian Nastase. Supravietuitor al laicei treimi, Mitrea spera, pe buna dreptate, sa conduca, din umbra, inca patru ani destinele partidului, profitand de lipsa de experienta si de complexele presedintelui pentru a carui realegere a depus toate eforturile. Iata insa ca surpriza s-a produs, in ciuda unui discurs incomparabil mai bun decat al contracandidatului sau. Ce inseamna acest lucru? In primul rand este semnul clar al trecerii intr-o alta etapa politica: aceea in care aranjorii de culise, profesionisti - de tip Mitrea si Hrebengiuc - pierd teren in fata unor echipe mai tinere si mai pragmatice, cu o viziune mai clara asupra viitorului politicii. Daca in interiorul partidului ar fi fost mai clar manifestata aceasta determinare, pasul de acum s-ar fi putut face din urma cu doi ani, iar PSD-ul n-ar mai fi pierdut acest interval cu bajbaieli si incercari de regasire de sine. Eliminarea lui Mitrea si recuperarea lui Iliescu reprezinta o manevra conjugata care ar putea sa-i scoata pe social-democrati din impasul istoric in care i-a plasat aroganta si suficienta 'greilor' traditionali.