Punctul pe Y / vineri 08 decembrie 2006 Nr: 1859

Impartirea prazii

Nici nu se racise bine scaunul de ministru din care se ridicase Seres pentru a participa la demisia in grup a conservatorilor, ca se si napustisera asupra sa pretendentii din Alianta. Semn ca, de la bun inceput, cedarea Ministerului Economiei se facuse cu lacrimi si sange, si doar din nevoia de a-i avea alaturi pe oamenii lui Voiculescu, fara care n-ar fi putut primi binecuvantarea lui Basescu. Ministerul Economiei, caruia PSD-ul ii atribuise spre privatizare, deosebit de APAPS, cele mai importante sectoare economice, cele cu adevarat strategice, a fost perla din coroana cam ruginita a Executivului si gandul aliatilor a ramas captiv, ca o compensatie a eventualei defectiuni conservatoare. Ce s-a intamplat dupa demisia lui Seres arata cat se poate de limpede ce se afla in spatele cuvintelor mari, precum datorie, competenta, echitate: o goana salbatica dupa avantaje, dupa privilegii, dupa beneficii nemeritate. Cu voracitatea devenita legendara, democratii le-au pus unghia in gat liberarilor: voua va ramane Agricultura, si un post de vicepremier. Ne lasati noua Economia! Liberalii s-au sfatuit ei ce s-au sfatuit si au gasit solutia: le dam Economia, si si-au facut complice cu ochiul, demarand formalitatile de trecere a OPSPI (Oficiul de privatizare din Ministerul Economiei) din subordinea viitorilor detinatori in cea a APAPS-ului, aflat in ograda lor prin fostul ministru al Apararii. Vigilenti, democratii au prins de veste si, de unde cu o zi inainte isi frecasera satisfacuti mainile, au dat brusc inapoi: nu, mersi, nu ne mai intereseaza ministerul asta! Facem trocul cu altceva! Competitia interna din Alianta, dintre cele doua formatiuni componente, seamana din ce in ce mai mult cu aceea care s-a manifestat pe parcursul celei mai dezastruoase guvernari de pana acum - cea dintre 1997 si 2000, cand taranistii, liberalii si democratii s-au incaierat pentru fiecare functie mai importanta din organigrama nationala, pe atunci UDMR-istii avand aspiratii mult mai mici si fiind fericiti cu ministrul Turismului unde dl Birtalan Akos purta corespondenta guvernamentala in maghiara. N-ar fi exclus ca in joc sa intre si ministerul Telecomunicatiilor, daca dl Nagy primeste avizul prezidential de a intra pe mana procurorilor, situatie in care dl Marko Bela, si el cu ceva probleme, nu va putea emite pretentia de a pune un alt ungur ca sa continue opera dlui Nagy. La doi ani de la preluarea puterii, pe fondul unei eroziuni pronuntate - chiar daca sondajele n-o percep inca la dimensiunea sa reala - Alianta pare sa nu fi invatat nimic din lectia cederista si din propriile sale erori. Consecintele nu vor intarzia sa se arate.