Punctul pe Y / joi 07 decembrie 2006 Nr: 1859

Stancev! Stamen Stancev!

Cu exceptia unui domn de etnie maghiara, ceva sef tot prin ministerul Industriilor, cum se numea pe vremea aceea, 'organele' noastre n-au prea mai avut ocazia sa prinda spioni. Ba, chiar, parea ca spionajul clasic, cel de tip Bond disparuse odata cu lagarul socialist. Pana atunci miza majora a spionajului o constituia competitia dintre serviciile secrete occidentale si cele rusesti (cu care colaborau indeaproape cele din tarile fratesti, dar mai ales cel din Germania 'democrata') de a afla fiecare cat mai multe dintre secretele celuilalt, in special militare. Agentii se dadeau de ceasul mortii sa microfilmeze rachete, avioane cu reactie, tancuri sofisticate pentru a furniza propriilor producatori datele necesare fabricarii 'antidoturilor'. Dupa disolutia Uniunii Sovietice si disparitia lagarului socialist european, miza militara s-a micsorat considerabil. A explodat, in schimb, miza economica. Nu ca pana atunci nu se prea facuse spionaj economic. Ba cum sa nu. Marile corporatii se spionau in draci unele pe altele si pana atunci. De data asta a aparut insa marea miza a estului ca piatata si ca patrimoniu, care putea fi inghitit practic pe nemestecate de catre specialistii achizitiilor globale. Mai exact, a aparut limpede perspectiva transferurilor de productie in locatii incomparabil mai putin costisitoare, cu mana de lucru calificata si cu pretentii mici, dar mai ales perspectiva redistribuirii pietei prin eliminarea potentialilor concurenti. Nu este un secret ca multe dintre capacitatile de productie din tarile estice au fost achizitionate pentru a fi inchise si scoase din competitie. Apoi, cea mai atractiva perspectiva a fost acapararea sectoarelor-cheie (energie, comunicatii, in special) la preturi cat mai mici. Ei bine, aici si-au intrat in rol noii James Bond, imbracati in costume de consultanti ai marilor companii internationale, al caror rol era sa penetreze structurile administrative flamande si lacome pentru a obtine informatii esentiale pentru procesul de achizitie. Stancev si Benyatov nu sunt niste pasari rare. Ei reprezinta o intreaga pleiada de 'consultanti' care s-au perindat pe aici in ultimii 10-15 ani si care au facut absolut acelasi lucru. Cei doi probabil ca s-au mirat la inceput, de ce le-a venit nebunilor astia de romani: spionaj? Ce fel de spionaj? Nu facem nimic altceva decat ce-au facut inaintasii nostri! Cum credeti ca s-a privatizat ce s-a privatizat pana acum? Altfel? Nici vorba! Comentariul acesta imaginar este cat se poate de real. O pletora intreaga de ministri si demnitari de diverse ranguri si-au rotunjit veniturile facand confidente, la o masa sau in timpul vreunei calatorii aranjate. Unii s-au multumit cu putin, altii au jucat mai tare, dar aproape toata lumea a facut-o la vedere. De aceea se mira si domnii Seres si Nagy: cum adica tradare? Noi am contribuit la facilitarea unor procese diferite de privatizare, imprietenindu-ne cu consultantii unor companii de profil cat se poate de onorabile! Ca luciul onorabilitatii dispare cum ii scrijelesti putin pe onorabili - e alta problema. Ca aceasta investigatie vine tarziu, cam prea tarziu este limpede. Important este daca, macar in ceasul al doisprezecelea intelegem si invatam ceva. Si realizam cat de proaste au fost mai toate afacerile pe care guvernarile de pana acum le-au facut, impaunandu-se cu ele si facandu-se ca nu observa ca au fost victimele voluntare ale unui amplu proces de spionaj.