Punctul pe Y / miercuri 06 decembrie 2006 Nr: 1859

Grijile lui Tariceanu

Numai Calin sa nu te cheme zilele astea: incoltit din toate partile, premierul in carje face eforturi aproape disperate pentru a ramane la comanda si pentru a asigura linistea si viitorul celor aflati in tabara sa. De parca nu avea destul de furca cu platformistii, s-au grabit si conservatorii sa-l lase balta, cand avea mai multa nevoie de liniste in coalitie. Desi nu s-a aratat surprins - miscarea conservatoare era anuntata, dar abia pentru dupa 1 ianuarie - Tariceanu a fost cu siguranta pus pe picior - cel bun - gresit. In locul unei luni decembrie festive, cu pregatiri pentru celebrarea succesului aderarii, il asteapta noi griji. Mai intai, bataia pe posturile lasate vacante de conservatori. Si dintre acestea, cascavalul cel mare: ministerul Economiei! Ambii parteneri din Alianta au ridicat pretentii asupra a ceea ce a constituit cel mai manos portofoliu, unul care a facut oameni ('legea lui Om!') din niste personaje oarecare (vezi Berceanu, vezi Dan Ioan Popescu, vezi...). Chiar daca scandalul spionajului si cel al 'baietilor destepti' vor mai restrange marja de profit a celui care a preluat portofoliul, el va avea suficient spatiu de manevra pentru a satisface clientela politica a partidului care a reusit sa-si impuna omul. (Pe Dan Motreanu). Postul de vicepremier e mai putin important, dar a starnit si el ciondaneli atata timp cat liberalii credeau ca li se cuvine si lor, unul, chiar daca au functia de premier si chiar daca democratii au cam renuntat la cel care li se cuvenea. In rest - liniste si pace. Ma astept ca inca vreo cativa conservatori sa-l imite pe dl Chirovici si sa renunte la partid de dragul functiei. Dar nu asta este riscul cel mai mare pe care-l reprezinta gestul liderului conservator. Pericolul vine de la a pierde mai multi parlamentari, dintre cei nemultumiti ca nu mai au acces la beneficiile puterii. Si, ca de obicei, cei care vor profita primii vor fi democratii, campioni ai racolarilor si ai mercenariatului politic. Optimismul premierului care crede ca defectiunea conservatoare nu va afecta echilibrul guvernamental trebuie privita cu rezerve. Si probabil ca nu de aici il pandesc cele mai mari pericole. Ele vin din interiorul partidului pe care-l conduce, ravasit de tornada platformista care i-a incitat pe eternii nemultumiti, cei care au prins doar resturile de la impartirea osului puterii. Spre deosebire de PSD, unde reuniunea de duminica nu ii creaza probleme deosebite lui Mircea Geoana, care a invatat de la clujeni lectia organizatorica, la liberali nimeni nu este in stare sa dea un curs limpede, clar, evenimentelor. E posibil deci ca guvernul sa cada, nu de mana Opozitiei, nici de cea a Coalitiei. Ci de a Aliantei insasi! Prin farul sau calauzitor, Partidul National Liberal!