Punctul pe Y / marți 28 noiembrie 2006 Nr: 1855

(S)Pionul otravit

Moartea anuntata a kaghebistului Litvinenko, defectat in Anglia si care a beneficiat de o veritabila transmisie in direct, ridica un colt al valului care, in ultima vreme acoperise realitatea contradictiilor dintre superputeri. Iesirea din joc a factorului ideologic nu face mai putin acuta concurenta dintre supervedetele scenei mondiale si competitia surda care se duce, in continuare, la nivelul serviciilor de informatii. Spionajul reciproc este in floare si el se face acum aproape la vedere, dar cu mijloace incomparabil mai sofisticate. Nici fostul lagar comunist nu mai este ermetic inchis, cum a fost vreme de jumatate de secol si nici lumea occidentala nu mai este la fel de solidara in fata 'pericolului rosu'. Meseria de spion nu este deloc pe cale de disparitie. Ba, din contra, se pare ca ea infloreste mai mult ca niciodata. Se perfectioneaza si se specializeaza. Daca in Occident continuitatea serviciilor n-a fost afectata de prabusirea sistemului comunist, Estul si-a reformat din mers structurile, adaptandu-se la noua situatie. In timp ce unele tari comuniste dintr-un exces de zel nauc au dat iama prin propriile servicii, oferind pe tava fostilor inamici informatii vitale cu efect distrugator pentru ele insele, rusii n-au facut decat sa-si consolideze acest atu, prea putin sensibili la cerintele unei democratii care functioneaza mai ales in cazul cateilor, nu si al dulailor politici. Episodul Livinenko a readus in atentie modul brutal, dar categoric, in care sunt tratate defectiunile in sistem. Legile nescrise, sau necunoscute ale spionajului functioneaza fara gres si ele nu admit piruete sau schimbari de tricou fara riscul sanctiunilor aferente. Livinenko stia foarte bine la ce are sa se astepte - daca moartea sa este, intra-devar opera serviciilor secrete rusesti. Si pun pariu ca nimeni, din lumea occidentala, nu va striga prea tare si nu va cere dreptate. Pentru ca aici dreptatea este de un singur fel. Doar prin alte locuri se poate intampla ca un spion care trece in tabara adversa dand peste cap o tara si producand pierderi imense - inclusiv in oameni - sa fie 'reabilitat' si sa i se acorde pe langa onoruri si leafa restanta! Romania poate sa intre in cartea recordurilor prin modul in care i-a tratat si ii trateaza pe un Pacepa, Raceanu sau Turcu, facand din ei veritabili eroi. Tradarea este - indiferent de context - tradare. E imorala si nociva ca model, mai ales pentru o societate aflata si asa in deriva.