Punctul pe Y / luni 27 noiembrie 2006 Nr: 1854

Noada si genunchiul

Ca si in cazul noadei prezidentiale, genunchiul premieral nu se putea trata in siguranta acasa. In Romania. De aceea, medicii - romani cu totii - au propus, si intr-un caz si in altul, ca interventiile chirurgicale sa se faca la Viena si la Paris. Nu ca acolo ar fi medici mai buni, ci doar pentru conditiile naturale care acasa nu pot fi asigurate. Si intr-un caz si in altul, pacientii au avut decenta sa afirme ca-si vor plati din buzunarul propriu spitalizarea. Banuiesc ca au si facut-o. N-au platit insa din buzunarul propriu alaiul de colaboratori, secretare, sepepisti si membrii de familie care i-au insotit si de care nu se puteau lipsi. Pe astia i-am platit noi, contribuabilii, in semn de respect pentru faptul ca cei pe care i-am ales sa ne conduca nu precupetesc nici un efort pentru a ne servi. Ce exemplu mai convingator decat faptul ca nici nu i-a trecut bine anestezia ca premierul s-a si aruncat asupra hartiilor si problemelor a caror rezolvare nu suferea vreo intarziere. Pana aici lucrurile sunt cat de cat clare. Ce nu inteleg eu este urmatorul lucru: de unde pana unde se intinde aria incompatibilitatii dintre dotarea noastra spitaliceasca si siguranta demnitarilor aflati in suferinta? Daca in cazul lui Traian Basescu problemele de coloana 'oficiala' sunt mai complexe, mi-e greu sa inteleg de ce era atat de vulnerabil genunchiul premierului? Ca doar nu este nici fotbalist, nici balerina. E un simplu motociclist care s-a busit cu o masina? Si de ce interventia asta laparoscopica se putea face doar la Paris. Eu - desi nu sunt premier - am facut-o aici, la Foisor, dupa toate regulile. Si nu ma plang. Si ca mine o fac o groaza de romani. Revin: ce se poate trata, in siguranta, in Romania? Guturaiul? Migrena? Apendicita, cumva? Ca n-avem conditii grozave, o stim prea bine. Dar este oare corect sa acceptam cu inima senina ca orice roman poate fi expus tuturor riscurilor la care nu catadixim sa ne supunem varfurile? Sanatatea e o problema serioasa. De viata si de moarte. De ce nu au, in acest caz, domnii Basescu si Tariceanu curajul de a spune: gata! Lasam deoparte orice alte proiecte si ne concentram pe dotarea sistemului sanitar cu tot ceea ce este necesar pentru ca sa nu fim nevoiti sa ne trimitem alesii peste hotare, ca pe niste amarati de capsunari.