Punctul pe Y / miercuri 22 noiembrie 2006 Nr: 1853

Candidatul manciurian

Strans cu usa, Sorin Oprescu a spus: 'Da'. Nu la Starea Civila, ci la 'Poporul PSD', cum numeste el activul pe care-l reprezinta. Adica va imbraca din nou camasa de candidat, pentru a accede, de data asta in varful ierarhiei de partid. Rautaciosii vor spune ca Sorin Oprescu nu se dezminte in calitatea sa de etern candidat, sortit sa piarda la potou in fata unor adversari neasteptati sau chiar mai slabi decat el. Primul sau mare esec a fost acela din campania pentru Primaria Capitalei, in 2000. Pornise atunci cu cele mai mari sanse, in fata unei opozitii faramitate de orgoliile care o si distrusesera pe parcursul celor patru ani de guvernare. Si daca n-ar fi fost intrarea de ultim moment in cursa a lui Traian Basescu, poate ca istoria Capitalei - si, cine stie, poate chiar a partidului - s-ar fi scris altfel. Dar, spre uluirea generala, calificat la mustata pentru turul 2, Basescu a rasturnat toate pronosticurile castigand fotoliul de primar al Capitalei. Pentru Oprescu momentul a fost pur si simplu de stupoare. Pentru esecul precedent, din alegerile pentru acelasi scaun, lasat vacant de promovarea lui Ciorbea la palatul Victoria, fusesera necesare trei tururi de scrutin, pentru ca in ultimul - la care a votat doar populatia unui sector - sa piarda in fata insignifiantului Lis, cel care a mai reusit sa pastreze ceva din creditul pe care electoratul bucurestean il oferise, in mod surprinzator, continuatorul lui Halaicu, la 'marea schimbare', cand Conventia Democratica reusise in mod miraculos sa se delimiteze de acesta. Nu se stie exact cat de mult ar fi dorit Oprescu sa-si mai incarce odata norocul, in 2004. Oricum, n-a avut ocazia, pentru ca seful sau, Adrian Nastase - cu care se incontrase adesea, fiind unul dintre foarte putinii pesedisti care indrazneau, la vremea aceea, sa-l infrunte public - copsese o lovitura menita sa impuste doi iepuri dintr-un foc: sa-l indeparteze pe Mircea Geoana de primul cerc de putere, fixandu-l la nivel municipal, sau sa-l scoata definitiv din joc, in cazul unui esec. Geoana a pierdut spectaculos, din primul tur, in fata lui Basescu, iar Oprescu s-a consolat cu ideea ca, oricum, ar fi fost mai bun. Ce reprezinta faza actuala? In ce masura cel care n-a avut sansa la un nivel intermediar, poate avea la varful competitiei? Raspunsul -teoretic - este: are! La varf situatia e alta. Geoana vine dupa aproape doi ani de conducere stangace, in care n-a reusit sa-si organizeze o defensiva solida. De cealalta parte, adeptii cercului traditional, cei aflati sub drapelul lui Iliescu nu prea au cai pe care sa parieze. Cautarile lor au fost nefructuoase: Florin Georgescu refuza sa paraseasca functia comoda si banoasa de la BNR. Vacaroiu nu risca nici el sa se angreneze intr-o competitie din care n-ar avea decat de pierdut. Saniuta nu este inca suficient de copt pentru categoria respectiva. Cine ramane? Evident, Oprescu. Aceasta gura sloboda, capabila sa le zica oricand, pe bune si sa cucereasca prin sinceritate si printr-un comportament incomparabil mai natural decat cel al principalilor sai contracandidati. Evident, in spatele sau se grupeaza si o serie de interese mai putin explicite. Dar este cert un lucru: 10 decembrie va aduce prima clarificare pe termen lung a situatiei din PSD si a destinului acestui partid, scapat deocamdata nedivizat.