Ca dl Flutur a fost daunator nu doar pentru agricultura pe care a pricopsit-o cu toate belelele posibile nu mai este un secret. Dupa cum n-ar fi trebuit sa fie nici efectele negative pe care prezenta si actiunile sale le-au avut asupra partidului din care face parte si al carui vicepresedinte nu mai este de foarte scurt timp, ca urmare a unui demers personal. De la luarea puterii, Flutur s-a remarcat prin excesele sale politice: neglijand cat se putea actiunea guvernamentala, Flutur batea in lung si-n lat filialele moldovene, atatand la o lupta fara crutare impotriva pesedistilor si a ramasitelor acestora, cu metode pe care, daca ar fi fost in cauza, le-ar fi respins cu indignare. Cand a dat aviara peste tara, a facut si aici toate erorile posibile, de la a baga oamenii in carantina, a omori gainile oamenilor fara nici o noima, doar pentru a se putea face vazut si auzit pe ecranele patriei incercand sa-si faca popularitate pe seama acestei nenorociri. Cat despre politica, de la bun inceput dl Flutur s-a aratat incantat sa zboare in jurul lampii de la Cotroceni, ocolind lumanarea de la Victoria. Cand cu celebrul episod al demisiei lui Tariceanu, a militat hotarat pentru ca acesta sa-si dea demisia, amenintand ca in caz contrar, o va face el. Si, in timp ce tovarasa de protest, Mona Musca, chiar si-a dat-o, el s-a dat de dupa gardul ministerului, nedispus sa-si lase ciolanul, chiar daca pentru asta va trebui sa concubineze cu presedintele sau de partid. De la inceputurile schismei stolojene, Flutur a tacut prudent, pozand in om de echilibru. Pana cand acesta s-a rupt. Odata cu eliminarea lui Stolojan si cu radicalizarea pozitiilor i-a fost tot mai greu sa-si ascunda propensiunile cotroceniste. Si cand unii dintre colegii sai DIN partid nu se asteptau, Flutur i-a aplicat lovitura in moalele capului: sub denumirea cel putin comica, daca nu cinica, de ‚grup pentru unitatea PNL’, Flutur si-a adunat colegii nemultumiti sau lasati pe dinafara la impartirea functiilor si i-au dat lui Tariceanu un veritabil ultimatum: ori il primesc inapoi pe Stolojan, ori… Evident, cererea este din capul locului imposibila pentru ca Stolojan conditioneaza revenirea de plecarea celor care sunt acum in fruntea mesei. Cutitul acesta infipt pe la spate are o conotatie, sa zicem, etica. Neparasirea functiei de ministru tine de bunul simt. Sau, mai degraba, de nerusinarea celui care se vrea si cu sufletul in rai si cu o parte a organismului intr-o situatie foarte lumeasca. Nu doar nerusinare, ci si o provocare: hai sa vedem daca sunteti in stare sa ma dati afara atata timp cat il am in spate pe Ursul Traian! - spune iepurasul de la Agricultura. Ori aici este, se pare, punctul nevralgic al echipei Tariceanu. Pentru ca, daca va ceda acestui santaj, intregul edificiu se va prabusi intr-un nor de praf si moloz din care va rasari silueta biruitoare, calare pe calul alb al liberalilor vopsiti, a ‚imparatului’ Traian.