Punctul pe Y / luni 20 noiembrie 2006 Nr: 1852

Parchetul - neraschetat de metehnele comuniste

Inventarul obiectelor aduse din China de fostul premier dezvaluie nu doar contradictiile - adesea flagrante - ale propriei sale personalitati, dar si maniera de lucru a unei institutii care se compromite pe zi ce trece prin ineficienta, formalism si promptitudine la comanda politica. Parchetul - in general, si DNA - in special reflecta in cea mai mare masura dependenta acestor structuri de vechile deprinderi comuniste, de conditia de instrumente ale Puterii. Cu deosebirea ca astazi puterea se schimba, deobicei odata la patru ani, si ca tot atunci busola dosarelor o ia razna: cele calde, dar nedefinitivate, intra in sertare si se scot din fisete cele prafuite sau cu NUP-uri de circumstanta. DNA-ul dlui Morar, el insusi un personaj controversat si cu o biografie profesionala nu foarte clara, a primit de la ministrul Macovei - ea insasi un fost procuror comunist, convertit la civism - sarcina de a agata in ochiurile plasei cativa dintre 'pestii mari' ai fostei guvernari. Pentru ca asa s-a promis la Bruxelles, ca una dintre conditiile acceptarii Romaniei printre statele cu o justitie independenta si civilizata. Dealtfel, acolo si-a luat dna Macovei si niste angajamente cantitative, pe care presa le-a vehiculat. Departe de mine ideea ca vechea guvernare, reprezentantii ei, s-ar fi pastrat de-a lungul exercitarii puterii, curata ca lacrima. Ba dimpotriva: mult prea desele derapaje i-au adaugat adjectivul de 'corupta', care a insotit-o in alegerile pe care nu mai conteaza cum le-a pierdut, in ciuda unor performante notabile. Dar de aici - de la imensele suspiciuni generate de privatizari, de la vanzari de active, de la tranzactii dubioase cu averea publica, de la contractele oneroase incheiate cu marile firme internationale sustinute de marii politicieni ai zilei si pana la termopanele si piticii lui Nastase, scrupulos inventariate in poemele-manifest ale procurorilor e cale lunga. E cale lunga si de la o cercetare profesionista, care respecta legea si drepturile celor cercetati si pana la metodele abuzive folosite pentru a confirma cu orice pret niste acuzatii. Am mai scris chestia asta - vorba unui confrate care s-a exprimat inaintea altora pe orice tema: parchetul ramane cea mai nereformata institutie din societatea romaneasca. Procurorii care inainte de '89 ii anchetau dur pe dusmanii regimului, au intors armele, intr-o frumoasa traditie petionala si de a doua zi i-au cercetat in acelasi fel pe cei carora ieri le faceau temenele si le ascultau indicatiile. Nu s-a produs nici un proces de schimbare de garda sau de metode. Acestea au fost preluate de noile generatii de procurori care lucreaza la fel pentru rezolvarea temelor date, indiferent cat costa (atentie: daca cineva va face, ca la americani, socoteala cat costa o serie de anchete, nefinalizate sau neconfirmate de justitie, ne-am ingrozi de sumele rezultate si de modul in care se cheltuieste banul public!) indiferent ce mijloace implica, Parchetul lucreaza aproape la fel ca Procuratura comunista. Cu o deosebire: a mai invatat sa-si faca imagine 'vanzand' anumitor publicatii date din dosare sau dandu-le prioritate in tratarea altora.