Punctul pe Y / vineri 17 noiembrie 2006 Nr: 1850

Cum a descoperit Basescu America in Libia?

Pogorat pe pamantul binecuvantat de Allah, unde n-a mai calcat picior de presedinte roman de 16 ani si ceva, Traian Basescu a avut o revelatie: cat de importanta este relatia Romaniei cu aceasta lume araba, unde avem si prieteni, si traditii si oportunitati de afaceri pe care nici o alta zona a lumii nu ni le poate oferi. Iar cel mai putin, Europa cea batuta de-a lungul si de-a latul Bruxelles-ului, de cadtre predecesorii dlui Basescu, Domnia sa se poate mandri cu faptul ca, desi este prieten la catarama cu Bush si Blair, cele doua 'intersectii' principale ale unei axe pe care se considera trecut si el, recunoscuti ca a fi fost, in timp, doi dintre cei mai inversunati adversari ai liderului libian, a facut pasul pe care nici Iliescu - marcat de ereditatea sa politica - si nici Constantinescu - cu ambitii de lider in alta zona - nu l-au facut. S-a dus in 'barlogul' dictatorului pentru a-i propune o noua prietenie, in locul celei consumate tragic la Targoviste. Si se pare ca a gasit ecou la un personaj dornic si el sa iasa din izolarea internationala la care a fost supus. Aceasta intalnire istorica l-a straluminat brusc pe presedintele roman care, in conferinta de presa de la final i-a vestejit pe guvernantii dinaintea sa care au ratat cu inconstienta sansa de a juca pe cartea araba. Se poate spune ca dl Basescu a descoperit, tocmai in Libia, America: adica valoarea de exceptie a oportunitatilor pe care le prezinta lumea araba. Desi n-a fost in Libia, dl Iliescu a batut, in cele trei mandate ale sale, in lung si-n lat tarile arabe. Tragand aproape aceleasi concluzii. Si nereusind sa faca mai nimic, in ciuda ofertelor si a reprosurilor partenerilor care evocau cu nostalgie marile proiecte comune si beneficiile lor trecute. De ce nu s-a facut - si probabil ca nici nu se va face - nimic? Pentru un unic motiv: au disparut structurile si modul de organizare care au generat aceste proiecte. La noi. La arabi ele exista inca, sistemele politice permitand coordonarea eforturilor si coerenta deciziilor. Dar daca, sa zicem, Gaddafi i-ar propune lui Basescu sa facem un combinat petrochimic in Libia, ce s-ar intampla? Ar infiinta dl Basescu un nou CSP, alte centrale industriale, alti producatori de echipamente dispusi sa se lase coordonati, abandonand alte oferte? Odata cu prietenul lui Gaddafi, Romania a ingropat si aceste sanse. Destinul nostru este, de-acum inainte, de subcontractori. Si asta atunci cand marii sforari ai lumii vor decide ca trebuie sa primim si noi niste oscioare de ros.