Punctul pe Y / miercuri 15 noiembrie 2006 Nr: 1848

Un Auschwitz romanesc

Venirea iernii trezeste in majoritatea populatiei presimtiri sumbre, legate de factura de incalzire. Cu exceptia celor care-si permit sa zboare spre tarile calde pentru a se mai echilibra termic, restul romanilor asista la un soi de poveste a vrejului de fasole care creste vazand cu ochii facandu-ne captivi ai increngaturii sale de inflorescente. Povestea gazului romanesc este una lunga si plina de invataturile pe care nu si le asuma nimeni. Suntem una dintre putinele tari europene producatoare de gaze naturale. Ceausescu a folosit acest atu in campania sa de industrializare fortata. Statul fiind cel care fixa pretul, si nu piata, a fost simplu sa se extinda continuu acest proces pana cand i-a facut captivi pe planificatorii comunisti. Ultimele ierni dinaintea caderii comunismului au pus in evidenta incapacitatea de a rezolva problemele oamenilor. Cele vreo 10-15 procente de consum casnic au fost sacrificate pe altarul focului continuu al unei industrii producatoare de stocuri, in timp ce oamenii au inghetat iarna de iarna in casele lor, supusi unor restrictii bezmetice si inumane. Intr-un fel, gazul si penuria de energie in general, au contribuit poate decisiv la revolta populara care i-a doborat pe Ceausescu si regimul sau. Dupa '89 s-a liberalizat brusc si necalculat extinderea retelei de alimentare casnica ('inghetata' ani de zile), concomitent cu reducerea continua a consumului industrial. Subventionat cu costuri generale mari, cativa ani de zile, pretul metrului cub a inceput sa creasca necontrolat. Iluzia debransarii a facut sa prolifereze centralele de apartament si independenta termica. Pana cand pretul galopant si-a spus cuvantul. Si continua sa si-l spuna din plin: ieri vreo 5%, la sfarsitul anului inca vreo 20. Scumpiri. Nimeni nu stie unde se va ajunge. Incepe insa sa se afle de ce: costurile pe care le platim sunt fictive. Nereale. Ele nu se bazeaza nici pe costurile extragerii gazului autohton si nici pe cele ale celui importat. Practic, suntem victimele unei mega-escrocherii, facuta la nivel inalt, de catre chiar autoritatile 'competente' care s-au angajat intr-un joc nebunesc: acela al acceptarii unor aranjamente dubioase care fac ca noi sa cumparam gazul rusesc de la intermediari, carora le platim comisioane imense. Nu cu totul dezinteresat: cine-i va cauta, cu atentie, la buzunare, pe autorii unor semnaturi celebre, va intelege mai bine de ce. Iarna asta va fi, pentru majoritatea romanilor, una dintre cele mai grele. Intr-un fel, asemanatoare cu cea din '84-'85. Multi dintre cei care nu vor avea cu ce sa plateasca vor prefera sa inghete in case. Sau - solutie extrema - dand drumul unei ultime portii de gaz cu care sa calatoreasca spre lumea cealalta. Una mai calda, probabil...