Punctul pe Y / joi 09 noiembrie 2006 Nr: 1844

Romania ca o prada

Pentru cine nu se lasa inselat de echipa de zgomote care bate tobele mari in cu totul alte puncte decat cele in care se intampla cu adevarat ceva este evident ca Romania se afla pe ultima suta de metri a impartirii prazii intre grupurile de interese si centrele de putere, inainte ca tara sa devina o prada libera pentru oricine doreste si are si forta necesara, de pe cuprinsul Europei Unite si a mapamondului cu inalt grad de dezvoltare. De la piata energiei pana la aceea a informatiilor, se duce o competitie surda, dar dura, pentru achizitii si reimpartiri de patrimoniu si active. Vorbeam de energie - un fel de funie in casa spanzuratului. In timp ce simplul cetatean se gandeste cu ingrijorare, daca nu chiar cu spaima, la dimensiunile pe care le va capata factura sa de incalzire - fie ca e vorba de gaze, fie de electricitate - producatorii si distribuitorii isi freaca mainile cu satisfactie: orice e rau pentru cetatean, e bine pentru ei. E bine pentru cei care au luat Petromul cu totul cu pamantul de sub el pe o suma care reprezinta abia dublul beneficiului pe un an; e bine pentru cei care transporta petrolul prin conductele fara fund (si fara inventar!) ale patriei, spre distribuitorii care il amesteca cu felurite produse secundare neaccizate. E rau pentru posesorul de masina care vede ca pentru aceeasi bani, plinul se face tot mai mic! E rau pentru cel care plateste electricitatea de parca ar fi icre negre, dar e bine pentru cei care au achizitionat transportul sau pe mai nimic, sau pentru cei care au cumparat de la stat energie ieftina pentru a i-o revinde scump. E bine si pentru cei care au pus mana pe distributia de gaze, dupa ce celebrii nostri negociatori au ridicat in slavi pretul cu care cumparam metrul cub de la un producator unic care are tarife pentru prieteni si tarife pentru cei care-i sunt cel mult indiferenti. E bine si ca ministrii dati afara pentru incompetenta sunt pusi sa 'gestioneze' si sa redistribuie preferential ce-a mai ramas neprivatizat sau reprivatizat, chiar daca preturile de nimic cu care-i incarca pe cumparatori sunt achitate pana la urma tot de contribuabil. E bine si ca ministrul de finante se da mare ca a vandut cea mai mare banca cheltuind doar vreo 30 de milioane de euro cu consultantul care i-a soptit la ureche cui trebuie sa i-o vanda, pentru ca intr-un stat de proprietari cum e al nostru, contribuim fiecare la aceasta 'taxa de protectie'. Ei bine, dar nimic nu e mai bine decat faptul ca avem toate sansele sa aflam ce e bine pentru noi direct de la sursa binelui: posturile de televiziune si ziarele celor care-si impart cu frenezie binele si banul public...