Punctul pe Y / luni 06 noiembrie 2006 Nr: 1841

Capra raioasa...

Toata lumea pare nemultumita de misiunea pe care urmeaza sa o primeasca dl Orban - Leonard - in viitoarea sa calitate de comisar european. Mediile de informare s-au intrecut in calificative discreditante - sef al xeroxurilor de la Bruxelles, comisar al traducatorilor, contopist-sef. Ba unii, gloriosii PSD-isti, ai caror negociatori au tinut piept comunitarilor din comoda pozitie 'in genunchi', ar vrea acum ca Tariceanu sa respinga oferta si sa ceara un domeniu mai reprezentativ. Sa zicem ca Tariceanu ar fi capabil sa faca si aceasta noua gafa, de parca n-ar ajunge cate a facut deja: ce-am obtine in felul asta? Se va grabi dl Barrosso, de teama sa nu supere poporul roman, sa ia extinderea de la finlandezii lui Rehn si sa ne-o dea noua? Sau - cum naiv spera comisarul ratat Vosganian - sa faca rost, el stie cum, de portofoliul economiei sau al culturii, si sa ni-l puna pe tava? Parerea mea este ca ceea ce ni s-a oferit este cat se poate de potrivit. Unu: pentru ca indiferent ce domeniu i s-ar fi alocat, comisarul roman n-ar putea sa se foloseasca aceasta pozitie pentru a face rost de cine stie ce beneficii pentru tara sa. Sigur, nu trebuie sa fim naivi si sa ne inchipuim ca asemenea calcule ies complet din uzante. Ele se fac insa cu discretie, pentru ca odata intrat in structura comunitara comisarul este reprezentantul Bruxelles-ului, nu al Bucurestiului. El ii va da socoteala lui Barrosso, nu lui Tariceanu. Doi: am fi putut avea pretentii - si am fi putut negocia un sector mai acatarii, daca ne-am fi aflat printre cei 10, admisi in urma cu doi ani. Nu ne-am aflat, si asta nu din vina Uniunii Europene sau a cine stie caror dusmani ascunsi. Nu ne-am aflat pur si simplu pentru ca n-am fost in stare sa indeplinim criteriile de aderare odata cu ceilalti. Ca nu prea le indeplinim nici astazi, e alta poveste, si cred ca trebuie sa multumim conjuncturii care a facut ca Uniunea sa adopte pozitia potrivit careia lasarea noastra pe dinafara inca vreun an-doi ar fi complicat prea mult lucrurile. Asadar: sa zicem mersi ca de la 1 ianuarie 2007 suntem inauntru. Sa zicem mersi ca avem un comisar european, ultimul sosit (si in ce conditii!) si ca, de bine de rau, s-a gasit si pentru el o portie taiata din farfuria unuia care a sosit mai devreme la ospat. Macar sa avem sansa sa dovedeasca dl Orban ca este un bun administrator al celor vreo douazeci si ceva de limbi comunitare, ca armata de translatori sta drepti in fata sa si-i asculta comenzile. Atunci se vor gasi, poate, si solutii mai bune. Acestea vor depinde insa, direct, si de performantele tarii care l-a propulsat pe dl Orban in aceasta pozitie, si aici vor trebui concentrate eforturile noastre. Altminteri, proverbul cu capra raioasa care tine coada sus este mai potrivit ca oricand cu atitudinea dominanta in acest moment.