Punctul pe Y / sâmbătă 04 noiembrie 2006 Nr: 1841

Turnatorii din presa

Personal, nu-mi ofera nici un fel de satisfactie faptul ca, din cand in cand, se mai ia valul de onorabilitate si de onestitate de pe figura cate unui coleg de breasla. Chiar daca vehementa si intoleranta manifestata de acestia in dezvaluirea tarelor totalitarismului frizeaza un soi de atitudine 'in oglinda' a intolerantei si vehementei cu care activistii comunisti puneau la zid tarele si reprezentantii burgheziei. Fiecare astfel de dare in vileag mai musca ceva din capitalul de incredere cu care publicul, dezorientat si lovit de toate contradictiile unei societati in formare, a investit presa. Un ziarist, mai ales unul care s-a facut cunoscut prin taria principiilor sale, infatisat in adevarata sa postura, de servitor pe baza de tarif al intereselor unor institutii vetuste, face breslei chiar mai mult rau decat face un ziarist-santajist sau un ziarist-hot, pur si simplu. Pentru ca aceasta naste indoiala si deceptie, neincredere in cuvantul scris si vorbit de catre cei de la care populatia se astepta sa fie primii sai 'servitori' - in sensul nobil al cuvantului. Saptamana aceasta a adus la rampa cazul unui jurnalist pe cat de intolerant, pe atat de cunoscut si chiar de temut, de la o publicatie specializata in vestejirea imoralitatii si incorectitudinii celor mandati sa reprezinte natia. Omul face parte din categoria care a mai cuprins, de-a lungul timpului, alti doi acerbi critici, de la un cotidian intransigent, deconspirati inainte de vreme, sau, mai recent, un jurnalist de presa scrisa si de radio, devenit spaima politicienilor datorita valului sau acid, de la un alt cotidian de atitudine. Similitudinea demersului radical al acestora cu profilele publicatiilor pe care le-au reprezentat este primul semn de intrebare care se ridica. Un al doilea il reprezinta relativa toleranta manifestata la adresa lor si care a facut ca in locul unor regrete sincere sa asistam la cele mai bulversabile explicatii, menite sa le transforme cariera de turnatori in telenovele care sa smulga lacrimi gospodinelor. Unuia dintre cei semnalati i-a sarit in ajutor, din interese de marketing, unul dintre criticii actuali ai fenomenului, relansandu-l pur si simplu si facand din el, dupa ani, unul dintre cei mai acuti rivali ai sai. Pe altul l-a intervievat cu bunavointa chiar publicatia pe care intr-un timp o condusese ca un zbir, dandu-le lectii de moralitate celor din subordine. In fine, ultimul de pe lista, cu voia dumneavoastra, a fost - oricat ar parea de neverosimil - 'asumat' de catre redactia in care lucra, in ciuda faptului ca trecutul sau de informator (si de hot!) fusese descoperit cu mult inainte de deconspirarea sa oficiala. Numitorul comun al majoritatii cazurilor de acest fel o reprezinta lipsa de bun simt, de jena, cautarea nerusinata de scuze si explicatii pentru ceva ce nu poate fi nici scuzat si nici explicat. Intrucat in cazul lor legea este suficient de blanda, n-am sa ma mir daca alti lideri de presa in cautare de tiraje suplimentare nu-i vor expune in vitrina ziarelor lor in nadejdea de a atrage mai multi gura-casca in stare sa se minuneze de penajul colorat pe care-l poarta pe deasupra echipamentului de camuflaj pe care l-au tocit pana la urzeala.