Punctul pe Y / miercuri 18 octombrie 2006 Nr: 1831

O sinucidere politica

Ceva mai tarziu decat ar fi impus-o decenta, Teodor Stolojan a anuntat ca-si da demisia dintr-o functie pe care a ocupat-o, aproape doi ani, fara nici un temei moral. Aproape concomitent, Partidul National Liberal a anuntat, la randul sau, ca-l exclude din partid. O figura de stil, aproape, atata timp cat, prin lege, Stolojan ar fi trebuit el insusi sa demisioneze din partid, odata cu preluarea functiei de sfatuitor al noului presedinte. Dar acestea au devenit, in ultima vreme, simple mofturi de care nimeni nu mai tine cont. Cele doua acte coroborate cu lansarea platformei de la Pitesti, constituie o veritabila sinucidere politica a celui care a fost Teodor Stolojan. A aparut pe firmamentul politic al patriei cu discretie, ca ministru al finantelor in guvernul de dupa alegerile din mai '90. A demisionat cu putin inainte de liberalizarea preturilor, datorita unor neconcordante de viziune cu premierul Roman. Dupa mineriada din septembrie 91, cand s-a pus problema unui guvern de urgenta, care sa pregateasca alegerile din '92, cineva si-a adus aminte de el si i l-a propus lui Iliescu, care l-a validat in functia de premier. Pe fondul crizei generale, cu ample miscari sindicale, Stolojan s-a remarcat prin incapatanarea cu care s-a impotrivit cererilor ultimative ale sindicalistilor. 'Am sa negociez pana o sa cad lat sub birou' - a fost replica ce s-a intiparit in mintea oamenilor satui de agitatie si de tulburare. Stolojan parea sa fie omul potrivit pentru a le stopa. In anul in care s-a aflat la carma Executivului n-a facut nimic, cu exceptia, poate, a unei masuri care putea sa aiba efecte catastrofale - nationalizarea valutei. Din fericire, n-a avut iar Stolojan a ramas in memoria publica ca un politician ferm si stapan pe sine. A renuntat la politica in favoarea unui salariu bun la Banca Mondiala. A revenit, dupa incheierea misiunii, pentru a-i face campanie lui Iliescu, la alegerile din '96. A petrecut cativa ani elaborand formule politice, sponsorizat de Tofan. S-a inscris in cursa prezidentiala in 2000, neobtinand mare lucru. In noul moment de criza liberala, Stoica, in pierdere de autoritate, a vazut in el solutia unui soi de 'principe Carol', adus din afara, ca sa-i tina uniti pe urmasii Bratienilor. S-a remarcat prin incapatanarea cu care a stavilit traditionalele disidente si a fortat, practic, formarea Aliantei. A capotat surprinzator in campanie, deschizandu-i calea spre varfuri lui Traian Basescu. Stolojan iese dintr-un partid cu care n-a prea avut nimic in comun, propunandu-si ciudatul obiectiv de a-l reforma din afara. Lanseaza pripit o platforma fara suport si se da in stamba alaturi de cativa protestatari din motive de inlaturare de la ciolan. Din acest moment, Theodor Stolojan intra in galeria 'fostilor'. Viitorul sau e oriunde altundeva, dar nu in politica...