Incepe sa devina o traditie a Partidului National Liberal 'devorarea' publica a celor care l-au condus in diverse perioade. Fondatorul partidului, Radu Campeanu, a fost detronat brutal, la Poiana Brasov, in 1992, dupa alegeri si, ulterior, exclus. Valeriu Stoica, dupa ce a salvat - printr-o decizie controversata - partidul de la o soarta de tip taranist si dupa ce a reusit sa impace tendintele divergente prin propria sa retragere, a fost marginalizat pana la ignorare. Acum, Stolojan, cel care prin autoritatea proprie a facut posibila alianta care a adus partidul la putere, este pur si simplu azvarlit afara, pe usa din dos. Merita Stolojan un astfel de tratament? Chestiunea e discutabila. De la istorica sa capotare, in cursa pentru presedintie (cursa pe care imi permit sa cred ca ar fi pierdut-o), el s-a plasat in umbra noului presedinte, acceptand cu modestie o pozitie de scutier. Consilier prezidential, el nu si-a luat niciodata rolul in serios si de numele sau nu se leaga nici o initiativa notabila. In biroul somptuos de la Cotroceni, el si-a dedicat timpul observarii si analizarii anomaliilor care fac din PNL castigatorul perdant al ultimelor alegeri. Pentru ca, desi se afla la putere, desi are in maini parghiile executive, partidul cunoaste o uzura rapida, in contratimp cu ceea ce se intampla cu formatiunea aliata. Aceasta, sustinuta de presedintele tarii, pare sa-si treaca in beneficiul propriu cam tot ceea ce pierd liberalii. Inclusiv oamenii pe care acestia ii arunca peste bord. Demersurile lui Stolojan, corecte pe fond, nu sunt luate insa in serios de aripa radicala din partid, condusa chiar de presedintele Tariceanu, deoarece prin functia pe care o detine si prin apropierea cel putin teoretica, el nu mai este perceput ca un liberal, ci cel mult ca un cal troian al democratilor. Nu mai vorbesc de faptul ca prin calitatea sa Stolojan ar fi trebuit sa se abtina de a mai intreprinde demersuri politice partizane - neutralitatea fiind o conditie a mandatului - dar insasi excluderea sa din partid apare ca un gest nefunctional, odata cu preluarea functiei el fiind obligat prin lege sa-si dea demisia din partid. Cum au facut-o, in mandatul lui Iliescu, consilierii sai veniti din politica. La noi, insa, nu exista obicieul sa ne impiedicam de proceduri. Mai ales la liberali, care l-au dat afara pana si pe suspendatul Boureanu. Alta mi se pare a fi problema: ambitia celor exclusi de a reforma partidul din exterior! Cum vine asta? E ca si cum ai vrea sa zugravesti apartamentul dupa ce portarelul te scoate din casa pentru neplata chiriei. Sa reformezi un partid din afara mi se pare o ambitie cel putin gratuita. E ca si cum Gusa si-ar fi propus sa innoiasca PD-ul dupa ce i s-a aplicat in final sutul prezidential, sau Ciontu sa innoiasca PRM-ul, cu tot cu Vadim. Mai degraba, exclusii ar putea sa puna bazele unei noi formatiuni politice, daca cea existenta si dispusa sa primeasca cu bratele deschise orice refugiat din tabara aliata nu le ajunge.