O parte insemnata a traseului de ascensiune politica a lui Traian Basescu se datoreaza presei. Aliat aproape natural al oricarei opozitii, presa a fost alaturi de primarul general al Capitalei de-a lungul relatiei sale tensionate cu puterea pesedista, amplificand fiecare semnal dat de acesta si facandu-l credibil. I-a fost alaturi si in demersul prezidential, cand a reusit sa intoarca scorul intr-o singura dupa-amiaza, intr-o maniera care starneste si astazi controverse. Pentru Traian Basescu surpriza a venit - la fel ca si pentru Emil Constantinescu, cu opt ani inainte - in momentul in care tonul general al presei nu i-a mai fost in totalitate favorabil si cand a devenit o tinta a tirului critic. Socat, a adoptat o tactica de riposte si de contraatacuri care a tensionat relatia pana la a deveni critica. S-a regasit in aceasta abordare o caracteristica dominanta a personalitatii noului presedinte-jucator: aceea de luptator, de persoana nedispusa sa faca pasul inapoi si sa recunoasca ceea ce altii califica drept greseli sau gafe. Cele 22 de luni de exercitiu in functia de presedinte sunt, de fapt, o istorie de conflicte, mai usoare sau mai acute cu 'nedreptatile' pe care le-a suportat din partea unui mediu pe care stilul sau l-a incitat in permanenta. N-a existat, practic, atac sau critica ramasa fara raspuns. N-a existat acuza fara contraacuze. Explicatiile au lasat tot mai des loc atacurilor taioase si, nu rareori, intr-o maniera mai putin urbana. A devenit aproape un tic ca orice emisiune de televiziune care abordeaza subiectul prezidential sa se bucure, automat, de dreptul la replica al titularului de la Cotroceni. Un drept la replica din care nu lipsesc expresiile tari, marinaresti. Pentru un anumit tip de a face presa, presedintele este interlocutorul ideal. Cel care 'leaga' jocul. Spre deosebire de premier. Tariceanu a fost, poate, cel mai atacat, cel mai criticat, cel mai ironizat politician roman. In stilul sau propriu, a incasat cu calm, fara a reactiona nervos. A lasat lucrurile, practic, sa treaca pe langa el. Metoda s-a dovedit eficienta. In absenta 'carligului' pe care-l putea oferi replica sa, 'meciurile' se incheie cu scoruri albe. Iar premierul isi vede de treburile sale, nepierzand nici timp si nici energie in dezbateri sterile. Vi-l imaginati pe premier dand buzna, telefonic, in vreun talk-show si facandu-l 'lichea' pe cel care-l critica? Niciodata. La fel cum nu vi l-ati putea imagina pe presedinte tacand malc atunci cand e provocat. Chestie de temperament. Si de abordare. Care este cea corecta si care nu? E greu de spus, atata timp cat reactia face parte din stil. Iar stilul e omul...