Punctul pe Y / marşi 26 septembrie 2006 Nr: 1819

Mandatul Komisarului Monica

Doamna Monica Macovei a intrat in politica pe o filiera patentata in precedenta guvernare de centru-dreapta. Si atunci, mai multi reprezentanti ai societatii civile, care se remarcasera prin sprijinul acordat fortelor politice victorioase, au fost cooptati pe diferite paliere ale administratiei, in functii care urmau sa acorde reprezentativitatea dorita noii Puteri. Sunt celebre ‚promovarile’ din mandatul lui Emil Constantinescu, cand atat la Presedintie, Televiziunea Nationala si chiar in Guvern au fost numite persoane lipsite de calificarea necesara, carora doar imaginea nu le-a putut tine loc de competenta. In decembrie 2004, in graba formarii unui guvern fortat de Traian Basescu, doua din reprezentantele de frunte ale unei Fundatii cu activitati sustinute, au fost plasate, una la Cotroceni - Renate Weber -in functie de consilier, iar cealalta la Palatul Victoria - Monica Macovei, pe postul de ministru al Justitiei. Nici astazi nu este prea limpede de ce sustinere politica a beneficiat Monica Macovei si se poate doar presupune o filiatie democrata, in absenta unei inregimentari de facto. Monica Macovei si-a dobandit portofoliul gratie disputelor publice pe care le-a generat cu regularitate in special pe parcursul mandatului Rodicai Stanoiu si in care a militat pentru o reforma a justitiei care nu avea sa se mai potriveasca cu modelul pe care l-a sustinut ea insasi. Fosta militanta civica a venit la minister intr-unul dintre cele mai delicate momente: acela in care reforma justitiei, solicitata cu insistenta de forurile europene, se ciocnea cel mai dur cu noile forme, inca nerodate, de auto-administrare a acesteia. Monica Macovei a avut in fata sa un CSM incarcat de orgolii si de dificultati de intelegere, pe care l-a tratat cu aroganta si intr-o maniera de vataf trimis de stapan sa-i puna cu botul pe labe pe lucratorii recalcitranti. Fire prea directa, poate, lipsita de un minim de diplomatie, ministrul a intrat rapid in conflict cu aproape toata lumea: nu numai cu colegii din CSM, dar si cu colegii din Guvern, apoteotic reusind sa-si puna in cap si Parlamentul, indiferent de culoare politica. Apolitismul pronuntat al ministrului reprezinta si principala sa dificultate de actiune, ea nebeneficiind, practic, de alta sustinere politica decat aceea a unui presedinte satul si el din cand in cand de scandalurile pe care e nevoit sa le medieze. In aceasta situatie, refugiul Monicai Macovei a devenit, aproape firesc, Uniunea Europeana. Mai precis, comisarul Frattini, cel care a facut din sustinerea si laudarea ei o adevarata indeletnicire. Cu succesul de rigoare: omagiile lui Frattini nu numai ca n-o ajuta, dar o infunda si mai tare. Pe cale de consecinta, cu tot acest suport, raportul de tara decisiv marcheaza, printre neimpliniri, tocmai domeniul doamnei Macovei: transparenta unui CSM pe care ea a reusit sa-l opacizeze! Nebeneficiind nici de simpatia premierului Tariceanu - pe care l-a si pus intr-o situatie delicata cand cu intrevederea cu Patriciu - Monica Macovei pare sa nu aiba o alta cale de iesire decat clasica ‚promovare’: sa mearga la Bruxelles, pe postul de comisar care ar urma sa revina Romaniei. Lucrurile nu sunt deloc simple: cei pe care si i-a pus in cap nu vor accepta cu usurinta o asemenea solutie. Deja conservatorii au reactionat somand-o sa renunte. Motivul: ceva ‚antecedente’ de pe vremea cand era ‚procuror ceausist’. Vreun abuz, probabil, vreo trimitere in judecata pripita sau, cine stie, vreun mandat de arestare semnat in alb, cum se proceda pe vremurile acelea, desi era ilegal. Cine stie. Vom afla miercuri, asa cum s-a promis, si tot atunci vom vedea in ce masura Monica Macovei are argumente sa-si asume o functie atat de importanta precum aceea de comisar european.