"TrufaÂsa citadelã"
Printre lecþiile memorabile din perioada unei inexplicabile deschideri intelectuale din epoca timpurie a dictaturii ceauÂsiste s-a numãrat Âsi volumul istoricului englez Barbara Tuchman, 'TrufaÂsa Citadelã'. Era o abordare complet novatoare a modului în care s-a fãcut politicã în perioada de maximã expansiune Âsi eficienþã a imperiului britanic - cea victorianã. Destinele naþiuni engleze erau gestionate Âsi direcþionate de o categorie de personalitãþi extrase nu doar din aristocraþia de vârf a imperiului, ci Âsi din cea de merit, dar care aveau în spate importante realizãri materiale Âsi patrimoniale. Politica se fãcea ca o datorie de onoare faþã de þarã, farã remuneraþii sau beneficii de altã naturã. Ba - mai mult - fiecare ministru bugeta din caseta proprie activitatea departamentului pe care-l conduce. Evident cã lucrurile s-au schimbat considerabil în lumea contemporanã. Aristocraþia, câtã a mai rãmas, îÂsi vede de castele Âsi de vânãtori, iar locul ei a fost luat de politiceni de profesie, cãrora statul le asigurã un nivel rezonabil de subzistenþã. ÃŽn România de azi nimeni, sau aproape nimeni, n-a apucat sã facã politicã dintr-un sentiment pur al datoriei care îi revine cãtre societate în schimbul avantajului de a-i fi creat suportul material necesar acestui transfer. Singurul care a încercat Âsi mai încearcã - în opinia mea cel puþin - este preÂsedintele Partidului Conservator, Dan Voiculescu. Controversat în exces Âsi dincolo de limitele rezonabilitãþii, patronul 'Crescentului' a parcurs Golgota suspiciunilor aproape niciodatã dovedite, construind un business complex în care componenta mediaticã n-a fost, în ultimã instanþã, altceva decât reflexul de contracarare a ceea ce el a considerat cã este nedrept faþã de sine. Voiculescu ar fi putut sã trãiascã liniÂstit Âsi confortabil, la adãpostul acestei 'trufaÂse citadele', mulþumindu-se sã manipuleze, în stilul de-acum clasic, acele miÂscãri sau demersuri publice din care ar fi putut trage foloase. A preferat însã riscurile unei construcþii politice, la debuturile sale cu certe propensiuni de stânga prin care a încercat sã-Âsi punã în aplicare conceptele umaniste Âsi de echitate socialã, într-o societate prea bulversatã de egoism Âsi competiþie feroce. Virajele ideologice Âsi organizatorice au fost consecinþe directe ale cãutãrii prelungite a unei busole care acum pare a se regãsi în revitalizarea unui filon istoric, cu nimic mai puþin justificat decât altele. ÂSi chiar dacã ideea conservatoare nu este la acest moment la fel de tentantã precum cea liberalã sau cea social-democratã, marea peformanþã a 'profesorului' rãmâne aceea de a fi realizat, printr-un business-plan clasic, un partid viabil dupã regulile unei afaceri de succes: profit maxim cu investiþie minime. Partid mic ce tinde spre mijlociu, PC-ul voiculescian rãspunde la ironii Âsi persiflãri printr-un drastic veto la adresa exceselor unui guvern din care face parte Âsi care constatã cã nu poate sã facã nici o miÂscare fãrã aportul sãu. La 60 de ani câþi împlineÂste astãzi, Dan Voiculescu se poate considera un politician calificat la locul de muncã, chiar dacã are de înfruntat mai multã neîncredere Âsi adversitate decât cele de care au parte neaveniþii victorioÂsi ai unei politici care-Âsi aÂsteaptã încã împlnirea Âsi pe cei care sã o împlineascã.
|