Al doilea val
Dosariada e pe val. Colegii de la CNSAS au reuÂsit, în ultimul moment, sã se salveze de la ridicolul unor decizii pe dos renunþând sã o mai ‚albeascã’ pe Mona Muscã. Au reuÂsit-o, însã cu alþi vreo Âsapte parlamentari, dintre cei care considerã cã ei, spre deosebire de alþi turnãtori, îÂsi fãceau doar datoria faþã de þarã. Cã mai încasau pentru asta Âsi niÂste bãnuþi, e altã poveste. Politicienii au fost însã eclipsaþi, în ultimele zile, de oamenii de culturã Âsi reprezentanþii societãþii civile cu epoleþi pe sub cãmãÂsi. Domni Âsi doamne cu pretenþii civice, care se bat de 17 ani cu pumnii în piept îngrijaþi pânã la sacrificiu de soarta democraþiei, încep sã-Âsi reciteascã notele Âsi informãrile cu aproape uimire. Parcã n-au fost ei. Fenomenul e spectaculos Âsi reþine cu precãdere atenþia unei opinii publice fascinate de spectacolul grotesc al prãpastiei dintre vorbe Âsi fapte, dintre pretenþii Âsi putinþe. Este Âsi asta una dintre multele diversiuni care se produc în laboratoarele de specialitate. O diversiune care, însã, nu va reuÂsi sã acopere faptul cã dupã calcule bazate pe documente, cam vreo 200 dintre cei 500 de parlamentari români au avut un anumit tip de relaþie cu instituþia care pare acum sã fi guvernat cu o autoritate mai mare decât cea factorului politico-ideologic cariera îi era subordonatã.
Informatorii sunt, însã, plevuÂsca! Campania declanÂsatã de Traian Bãsescu, ca un fel de ucenic-vrãjitor care nu mai Âstie sã punã dopul la clondirul fermecat, ameninþã sã explodeze pe un alt palier. Este vorba despre deconspirarea ofiþerilor acoperiþi. Aceia care, dupã ce au intrat în politicã sau în administraþie pe funcþii importante, au semnat cu seninãtate în documente oficiale, potrivit prevederilor legii, cã nici usturoi n-au mâncat Âsi nici gura nu le mirose a securitate. Algoritmul investigaþiilor pe care CNSAS este obligat sã le facã sã apropie periculos de câteva nume grele Âsi cu poziþii extrem de importante. Oameni competenþi de altfel, care Âsi-au câÂstigat prestigiu Âsi apreciere, dar care au preferat sã ignore o obligaþie legalã decât sã-Âsi piardã poziþiile. Aici ne rezervã actualitatea câteva dintre surprizele majore ale sãptãmânilor sau lucrurilor care urmeazã. Ca sã nu mai vorbim de ravagiile pe care le poate face ordonanþa de urgenþã prin care se înlãtura termenul de ‚poliþie politicã’, lãsându-se cale liberã colaborãrii cu securitatea. Gurile rele spun cã încrâncenarea cu care liberalii vor sã facã acest lucru cât mai repede cu putinþã, aduce cumva cu iniþiativa sinucigaÂsã a þãrãniÂstilor din precedenta guvernare care au impus un prag electoral pe care ei înÂsiÂsi n-au mai reuÂsit sã-l treacã. Doar vreo 20 de liberali se vor afla în situaþia de a trebui, din aceastã cauzã, sã renunþe la mandat, basculând întregul eÂsicher politic, poate pânã la a-l arunca din scaun pe premierul Tãriceanu.
|