Punctul pe Y / joi 21 septembrie 2006 Nr: 1817

Al doilea val

Dosariada e pe val. Colegii de la CNSAS au reusit, in ultimul moment, sa se salveze de la ridicolul unor decizii pe dos renuntand sa o mai ‚albeasca’ pe Mona Musca. Au reusit-o, insa cu alti vreo sapte parlamentari, dintre cei care considera ca ei, spre deosebire de alti turnatori, isi faceau doar datoria fata de tara. Ca mai incasau pentru asta si niste banuti, e alta poveste. Politicienii au fost insa eclipsati, in ultimele zile, de oamenii de cultura si reprezentantii societatii civile cu epoleti pe sub camasi. Domni si doamne cu pretentii civice, care se bat de 17 ani cu pumnii in piept ingrijati pana la sacrificiu de soarta democratiei, incep sa-si reciteasca notele si informarile cu aproape uimire. Parca n-au fost ei. Fenomenul e spectaculos si retine cu precadere atentia unei opinii publice fascinate de spectacolul grotesc al prapastiei dintre vorbe si fapte, dintre pretentii si putinte. Este si asta una dintre multele diversiuni care se produc in laboratoarele de specialitate. O diversiune care, insa, nu va reusi sa acopere faptul ca dupa calcule bazate pe documente, cam vreo 200 dintre cei 500 de parlamentari romani au avut un anumit tip de relatie cu institutia care pare acum sa fi guvernat cu o autoritate mai mare decat cea factorului politico-ideologic cariera ii era subordonata. Informatorii sunt, insa, plevusca! Campania declansata de Traian Basescu, ca un fel de ucenic-vrajitor care nu mai stie sa puna dopul la clondirul fermecat, ameninta sa explodeze pe un alt palier. Este vorba despre deconspirarea ofiterilor acoperiti. Aceia care, dupa ce au intrat in politica sau in administratie pe functii importante, au semnat cu seninatate in documente oficiale, potrivit prevederilor legii, ca nici usturoi n-au mancat si nici gura nu le mirose a securitate. Algoritmul investigatiilor pe care CNSAS este obligat sa le faca sa apropie periculos de cateva nume grele si cu pozitii extrem de importante. Oameni competenti de altfel, care si-au castigat prestigiu si apreciere, dar care au preferat sa ignore o obligatie legala decat sa-si piarda pozitiile. Aici ne rezerva actualitatea cateva dintre surprizele majore ale saptamanilor sau lucrurilor care urmeaza. Ca sa nu mai vorbim de ravagiile pe care le poate face ordonanta de urgenta prin care se inlatura termenul de ‚politie politica’, lasandu-se cale libera colaborarii cu securitatea. Gurile rele spun ca incrancenarea cu care liberalii vor sa faca acest lucru cat mai repede cu putinta, aduce cumva cu initiativa sinucigasa a taranistilor din precedenta guvernare care au impus un prag electoral pe care ei insisi n-au mai reusit sa-l treaca. Doar vreo 20 de liberali se vor afla in situatia de a trebui, din aceasta cauza, sa renunte la mandat, basculand intregul esicher politic, poate pana la a-l arunca din scaun pe premierul Tariceanu.