Punctul pe Y / luni 18 septembrie 2006 Nr: 1814

Care societate civila?

De mai bine de 16 ani, in Romania functioneaza o fictiune: societatea civila. Aceasta a fost inteleasa - si pusa in practica - imediat dupa Revolutie, ca o reactie intelectuala la acapararea puterii de catre 'mostenitori' ai vechiului regim si ca o compensatie la faptul ca Opozitia de extractie istorica era slaba si dezbinata - incapabila sa se opuna noilor tendinte. Grupul de Dialog Social si, mai tarziu, Piata Universitatii au fost expresiile cele mai concrete ale unei societati civile ce tindea sa se transforme in alternativa politica reala a FSN-ului, din care au plecat, rand pe rand, cei plasati acolo - in Consiliul initial - de nevoia de a fi reprezentata si opozitia - cata a fost - fata de regimul totalitar. Aceasta societate civila a jucat un rol activ in constructia Conventiei Democratice, ca bloc electoral capabil sa se opuna urmasilor Frontului, si tot ea este cea care l-a impins in fata pe Emil Constantinescu. Finantata si instruita la scolile occidentale ale democratiei, aceasta categorie a inregistrat, pe langa succese, si esecuri memorabile. Cel mai spectaculos a fost chiar acela al Conventiei, incapabila sa puna in practica ideile din Opozitie, iar Emil Constantinescu s-a dovedit a fi prea putin pregatit pentru a prelua o povara de un asemenea calibru. Cat despre reprezentantii propriu-zisi ai Aliantei Civice si ai formatiunilor adiacente, cooptati sau promovati in structurile operative ale Puterii - acestia au realizat, la randul lor, contraperformante majore (sa ne amintim nu mai mult decat conducerile televiziunii si radioului de stat!). Fara prea multa jena, protagonistii s-au retras, dupa 2000, la posturile lor, unde si-au reluat demersurile civice de parca n-ar fi consumat niciodata din usturoiul puterii. Ceva, neplacut pentru 'zona' se intampla inca de cand a inceput deconspirarea masiva a colaboratorilor securitatii, pentru care se militase intens: au inceput sa iasa la iveala 'cartite' . persoane dintre cele mai active si mai necrutatoare in demersul lor anticomunist si antisecurist. Sau, legate strans, prin casatorii sau prietenii, de acestea. Cu fiecare nou nume care se iteste din dosarele adunate la CNSAS, credibilitatea acestei 'societati civile' scade. Odata cu ea se naruiesc si miturile pe care a incercat sa le impuna. Aproape firesc, locul incepe sa fie ocupat de un alt tip de societate civila, una de un soi mai bastinas, mai putin alimentata din conturile unor agentii sau ale unor sustinatori ai societatii deschise, fara frontiere: presa. Si, alaturi de aceasta, sindicatele si chiar patronatele. O tripleta care, pe masura ce reuseste sa-si defineasca optiunile si obiectivele, va introduce elementele de echilibru social si moral de care are nevoie societatea.