Punctul pe Y / luni 11 septembrie 2006 Nr: 1811

Micul Titulescu si Liga (ratata) a Natiunii

Scoala de vara a tineretului social-democrat ar fi putut sa ramana in analele post-decembriste ca unul din rarele momente de normalitate din evolutia clasei politice in democratie. Sub bagheta “micului Titulescu”’, ajuns intre timp la o maturitate care l-a propulsat in prima linie a noii conduceri a partidului, evenimentul s-a abatut de la canonul clasic, ilustrat de altfel prin modul in care s-au desfasurat precedentele actiuni ale acestui an: la Vatra Dornei, liberalii s-au adunat si au discutat intre ei, concentrandu-si tirurile critice asupra principalului aliat din exercitiul guvernarii. Democratii, la randul lor, s-au intalnit intre ei, multumiti de faptul ca l-au avut ca oaspete pe insusi presedintele tarii care, invitat fiind, n-a putut sa-i refuze. Prea putin sensibil la chestiuni de eticheta si de echidistanta, precum predecesorul sau, Basescu a profitat din plin de aceasta prezenta pentru a-si continua polemicile curente. Ceea ce parea la inceput o gluma buna - intrebarea ce i s-a adresat daca se va duce si la alte scoli - a devenit realitate: Ponta a profitat si n-a intarziat sa-i adreseze invitatia de a veni in “barlogul” principalilor sai adversari politici - scoala de vara a tineretului social-democrat. Ceea ce s-a si intamplat. Cu dezinvoltura deja binecunoscuta, Basescu a aterizat la dezbaterile social-democrate pe un teren pregatit cu grija chiar de catre seful partidului, Mircea Geoana, care i-a invitat pe participanti sa-l trateze cu respectul cuvenit unui presedinte. O invitatie superflua in conditii normale, numai ca in politica romaneasca anormalitatea a devenit regula, iar lipsa de tact si politete o expresie a combativitatii. Asistenta a luat atat de in serios sugestiile incat intalnirea a devenit aproape neinteresanta. Basescu a repetat ideile pe care le-a expus si la Costinesti, a renuntat la atacuri si, in compensatie, a primit o serie intreaga de cadouri care de care mai haioase, ceea ce a transformat dezbaterea intr-o sueta de cenaclu. Aceasta prima 'victorie' i-a stimulat pe organizatori, care in ziua urmatoare au adus in fata cunoscutilor invitati de marca de la mai toate partidele. Cu o exceptie: PD! Practic, prin aceasta reuniune s-a realizat, partial, demersul conservator de 'izolare' a democratilor. Este, de fapt, si cea mai importanta nereusita a acestui model care, cum spuneam, era cat pe ce sa reprezinte un moment unic de normalitate si civilitate politica. Acel punct din care oamenii politici pot dovedi ca, chiar daca au interese si programe diferite, se pot intalni informal si discuta cu degajare despre problemele care ne privesc pe toti si care reprezinta, practic, obiectul central al politicii: o mai buna guvernare, stimulata de o opozitie activa si competenta care este capabila sa inlocuiasca atacul la persoana cu replica la idee. Micul Titulescu era, deci, cat pe ce sa calce pe urmele modelului sau (nu e vorba de Adrian Nastase) in realizarea unei replici peste timp a forului de discutie si buna intelegere care s-a dorit a fi Liga Natiunilor. N-a fost sa fie.