Punctul pe Y / vineri 08 septembrie 2006 Nr: 1809

Politica - un meci de fotbal?

Lumea s-a obisnuit sa priveasca spectacolul politic ca pe unul de fotbal. Partidele sunt cluburile, Parlamentul e Federatia, serviciile secrete sunt comisiile de arbitraj si de disciplina, iar Guvernul un soi de L.P.F. Asta ca sa fac niste comparatii la nimereala. Rolul campionatului il joaca sondajele de opinie, din care aflam cam care ar fi configuratia clasamentului daca confruntarile ar fi pe puncte. Fac valva mare, ca-n fotbal, transferurile unor politicieni de la un partid-club la altul, eliminarile din teren si blaturile de la votul unor legi in Parlament.Intre ciclurile electorale - care ar putea fi asemuite cu o finala de campionat - cota politicienilor si a partidelor este extrem de relativa. Sondajele pot sa dea cel mult semnalul unor tendinte, dar nicidecum al ponderii reale a protagonistilor. Cu toate acestea, miscarile de personal - de care abunda momentul actual - sunt cantarite si analizate de parca ar fi vorba de echipe aflate in confruntari directe. Recentele demisii din PSD ale lui Dan Ioan Popescu si Rodica Stanoiu, precum si suspendarea prelungita a lui Adrian Nastase sunt vazute de fani ca si cum Steaua ar trebui sa joace de acum inainte fara Dica, Nicolita si nu mai stiu care dintre titularii formatiunii lui Gigi Becali. La PNL, excluderea Monei Musca si a lui Ghise, precum si scoaterea din teren a lui Turcan si Boureanu sunt comparabile cu decimarea 'cainilor' din Stefan cel Mare taman in preajma unui derby. Este o viziune, bineinteles, simplista. Partidele nu sunt echipe de fotbal. Ele reprezinta o entitate relativa, care poate sa piarda sau sa castige prin concurenta celor mai neasteptati factori. In politica nu exista oameni de neinlocuit - au dovedit-o ciclurile electorale de pana acum. Nici macar o vedeta de talia lui Ion Iliescu, pusa pe lista de 'transferuri' in cel mai nepotrivit moment nu reuseste sa trimita echipa in categoria inferioara atata timp cat exista un nucleu dur de suporteri gata sa voteze oricand si oricum partidul care cred ca ii reprezinta. Politicienii care cred ca vor influenta 'scorurile' generale prin simpla lor prezenta sau absenta se insala. Se insala si acei sefi de partide care cred ca adunand jucatori cu constiinta disponibila de prin toate partidele isi construiesc automat armura electorala care sa-i puna la adapost de surprizele pragului. De fiecare data vine momentul adevarului, scrutinul electoral, cand feluritele piruete si driblinguri raman uitate si cand conteaza doar omogenitatea si sentimentul increderii in victorie.