Punctul pe Y / joi 07 septembrie 2006 Nr: 1808

Disidenta de partid

Mare zarva mare, odata cu excluderea din partid a doamnei Musca si a domnului Ghise, pentru vina de a fi transmis corespondente sub pseudonim la Securitate, si cu detronarea de pe functiile detinute in parlament a doamnei Turcan si a domnului Boureanu. Tuspatru sustin, mai sus sau mai putin tare, ca sunt victime ale represiunii declansate de talibanii din partid impotriva celor care manifesta delict de opinie. Chestiunea e valabila pentru ceilalti trei, dl Ghise fiind un soldat disciplinat al partidului pana in momentul in care i s-a aratat poarta cazarmii liberale. Si doamna Musca, si dl Boureanu si doamna Turcan au oarece probleme cu conducerea actuala de partid. Doamna Musca a fost, poate cea mai vehementa si mai elocventa, insotindu-si rezervele si de o demisie semnificativa din functia pe care o detinea in guvern, in semn de protest fata de faptul ca seful sau nu demisionase, la randul sau, cand promisese, pentru a face loc celui dorit de Cotroceni. Din tabara aceluiasi outsider fac parte si domnii Boureanu, dar mai ales doamna Turcan, care i-a fost secretara - purtatoare de geanta dlui Stolojan. Acestia au, deci, o problema comuna: nu-l vad (bine) pe Tariceanu in functia pe care o are si pe care o considera mai potrivita pentru fostul lor presedinte! E dreptul lor si nimeni nu poate baga mana in foc ca n-au dreptate. Pe acest motiv ei au devenit, cum se spune, disidenti, criticand deschis si des conducerea si starile de lucruri din partid, a caror indreptare o vad posibila doar prin interventia divina a dlui Stolojan. Datorita repetatelor pozitii de acest gen au fost sanctionati. Au devenit victime ale represiunii de partid. Ai noului talibanism liberal, care a declansat cu acest prilej 'jihadul' - cum inspirat a zis dl Ghise. Pe vremea lui Ceausescu, disidenta avea un sens. Eram cu totii prizonierii unui sistem. Nu puteam face altceva decat sa protestam. Unii - nu prea multi - au si facut-o, dupa putinta, si si-au binemeritat calitatea de oponenti ai unui regim pe care insasi istoria l-a condamnat. Care este noima disidentei intr-o societate democratica si in interiorul unor structuri deschise, care nu pot aplica pedepse sau sanctiuni care sa contravina libertatilor fundamentale ale individului? Cand nu-ti place ce se intampla intr-un loc si esti in minoritate nu ai decat sa te retragi. Si sa te indrepti spre formatiuni mai conforme cu viziunile tale, daca exista. Insa opozitia asta de dragul opozitiei mi se pare o aiureala. Disidenta de partid nu reprezinta altceva decat o forma facila de a cauta notorietate pentru ce nu ai. Nu-ti plac ochii lui Tariceanu si chelia lui Olteanu - n-ai decat sa pleci ca sa nu le mai vezi si sa regreti faptul ca pe ceilalti, majoritatea, acest lucru nu-i deranjeaza si, ca atare, nu sunt dispusi sa ti se alature pentru a incerca sa schimbe lucrurile. Dar cu asta, basta!