Silviu Brucan se afla pe patul de spital si este tinut in viata cu ajutorul aparatelor. Operatia sa - extrem de dificila - a reusit, dar supravietuirea pacientilor in asemenea cazuri este problematica, spun medicii. Nu este momentul, insa, sa i se dedice necroloage 'profetului din Damaroaia' si nadajduiesc din toata inima ca mai are cuvinte de spus in descifrarea realitatii politice pe care o diseca cu consecventa de atata amar de vreme. Practic necunoscut in momentul Revolutiei - putini isi mai aminteau de rolul jucat de el ca redactor sef al Scanteii sau ca ambasador al lui Dej in America - Brucan a devenit, aproape instantaneu, una dintre vedetele televiziunii libere. Un prieten englez imi spunea atunci ca, desi nu intelegea nici o boaba din ce spunea acesta nu-si putea desprinde ochii de pe televizor, fascinat de expresivitatea vorbitorului. El a deschis era vorbirii directe, fara figuri de stil, iar afirmatia sa cum ca romanii vor avea nevoie de cel putin 20 de ani pentru a invata lectia democratiei i-a ridicat in cap, practic, o tara intreaga, revoltata si incapabila sa inteleaga sensul spuselor 'profesorului' - titlu pe care l-a adoptat cu nonsalanta. Actor important pe scena deciziilor luate de FSN, Brucan a fost impins, incet, intr-o parte si lasat sa se ocupe de ce stia mai bine: de analize si prognoze. Le-a facut cu regularitate pe postul national de televiziune pana cand, satui de invocarea 'capetelor' care trebuiau sa cada, liderii politici ai momentului i-au facut vant. I-am oferit atunci dlui Brucan o rubrica saptamanala pe prima pagina a ziarului 'Libertatea' pe care a tinut-o cu temeinicie si aplomb pana cand noii patroni elvetieni ai gazetei au decis sa se apropie de publicul-cititor in maniera lor proprie: fara Brucani si alte chestiuni din astea. Profesorul n-a ramas somer si a primit oferta postului PRO TV unde a sustinut una dintre cele mai longegive rubrici din media romaneasca, urmarita cu atentie constanta, chiar daca el nu mai facea demult parte din elita cu acces la secretele politicii. Ii era suficient spiritul de observatie. Silviu Brucan este si va ramane prototipul personajului complex, a intelectualului activ, capabil sa defileze sub drapele diverse, de fiecare data reusind sa-si argumenteze demersul, si de fiecare data reusind sa-si recunoasca si sa-si explice erorile. Comunist militant, proletcultist, disident al national-socialismului, promotor al tranzitiei si al Reformei, el a reusit sa fie mereu interesant, citibil si citabil, fara ca pentru aceasta sa fie nevoit sa recurga la arsenalul care face astazi voga 'personalitatilor': vulgaritate, obraznicie, nesimtire sau indolenta. Silviu Brucan ne ramane dator cu cel putin 4 dintre cei 20 de ani pe care i-a prosorocit, la sfarsitul carora va fi cel mai in masura sa ne explice, din nou, cum si de ce a gresit. Daca nu cumva, de data asta chiar a avut dreptate...