Punctul pe Y / luni 04 septembrie 2006 Nr: 1805

Deconspirarea coruptiei

Cufundati pana la gat in dosariada si in siroaiele de mizerii care se scurg din opera fundamentala a Securitatii, aproape ca uitasem de coruptie si de lupta grea pe care o aveam de dus cu aceasta. Ba, mi s-a parut chiar ca dosariada a reprezentat armistitiul necesar ca luptatorii sa-si refaca puterile si sa se ia din nou la tranta. Noroc ca de la Iasi am primit semnalul necesar trezirii la realitate: acolo, 'prefectul anului', cel mai tanar, cel mai activ, cel mai... liberal, s-a dovedit a nu fi altceva decat un spagar ordinar. Din categoria celor care se perinda aproape fara intrerupere, in functiile-cheie ale administratiei, de 16 ani incoace.Tanarul si promitatorul reprezentant al Guvernului in teritoriu n-a facut altceva decat ce faceau si predecesorii sai, si ce vor face, probabil, si cei ce-l vor urma: si-a facut parte din impartirea beneficiilor ce decurg din trecatoarea detinere a puterii. A retrocedat lui X nu stiu cate hectare de teren? De ce sa nu-si opreasca si lui o particica? Cat de limpede e cazul, urmeaza sa stabileasca justitia. Dar este limpede ca nu iesea fum de unde nu se face foc. Pentru adeptii teoriei conspiratiei, la Iasi nu s-a intamplat altceva decat o reglare de conturi intre cele doua partide-aliate: au umflat procurorii un primar democrat, nu demult? Era randul unui prefect liberal. Scor egal! Teama ne este ca lucrurile nu stau deloc asa. Daca este o competitie, aceasta nu e intre partide, care sa dea in gat mai multi reprezentanti lacomi si fara scrupule ai partii aliantei. Este o competitie generalizata, pe un model generalizat, intre detinatorii de putere in zonele cele mai sensibile ale administratiei - nu doar retrocedari, ci toata gama de aprobari insuficient reglementate si ramase la mana si bunavointa unor oameni dotati cu toate slabiciunile omenesti. Aparent, retinerea prefectului de Iasi ar trebui sa reprezinte un succes al luptei anticoruptie care, iata, nu se impiedica doar de micii functionari. In realitate, cazul dezvaluie proportiile de aisberg ale fenomenului coruptiei din administratia publica, unde eventualele 'deconspirari' nu sunt rezultatul investigatiilor autoritatilor, ci al neconcordantelor intervenite intre parti, mai ales atunci cand cel care ofera mita nu este multumit de calitatea prestatiei celui care o primeste. Este simplu sa ne imaginam cate astfel de tranzactii se deruleaza ca unse, spre deplina sau partiala satisfactie a partilor. Nu vreau sa cad in pacatul generalizarilor pripite si sa-i jignesc pe acei functionari publici sau reprezentanti ai autoritatilor care mai au si decenta si probitate. Mi-e teama insa ca pentru acestia mediul este extrem de toxic si ca, de regula, nu reusesc sa faca prea multi purici printre 'profesionisti'...