Punctul pe Y / vineri 01 septembrie 2006 Nr:

Medalii patate...

Pe fond nu poti sa nu fi de acord cu ideea promovata de presedintele Basescu: desecretizarea completa a arhivelor Securitatii reprezinta pasul decisiv spre normalitate, intr-o societate mult prea framantata si agitata de numeroasele 'pete albe' pe harta morala a Romaniei. Poate ca si presedintele Iliescu a avut dreptate amanand momentul pentru o etapa mai calma, mai asezata, dar este limpede ca a continua in felul acesta nu face decat sa mentina un subiect constant de discordie si de nemultumire. Mi-e greu sa cred ca la 16 ani de la Revolutie si dupa rasturnarea unei oranduiri politice, in conditiile participarii Romaniei la sistem de securitate colectiv, mai pot sa subziste teme care, prin deconspirare, ar mai putea afecta siguranta nationala.. Singurul lucru care mai poate fi afectat este sistemul de siguranta personala si, poate, colectiva, pe care secretizarea unor dosare l-a oferit unor personaje care nu-si merita pozitia pe care o detin, iar eliminarea - justificata - a acestora mi se pare un act de constiinta si de demnitate.Cu ce nu pot sa fiu de acord este tactica utilizata de presedintele Basescu in realizarea acestui obiectiv. Respectiv, asmutirea unor parti din opinia publica asupra unor intregi categorii si intretinerea acestor focare de discordie. Pentru ca odata cu semnalele sale, presedintele generalizeaza in mod pripit si pagubos: el nu vorbeste despre deconspirarea unor jurnalisti care si-au tradat meseria scriind articole 'secrete' pentru anumite 'publicatii' oculte si semnand cu pseudonimele pe care li le acordau ofiterii recrutori. El vorbeste despre presa, cea compusa din jurnalisti formati si afirmati inainte de '89, ca despre o categorie integral 'manjita' si care n-ar avea dreptul moral sa mai scrie - punct de vedere imbratisat cu entuziasm de reprezentantii generatiei care nu are in randurile ei turnatori la Securitate doar pentru simplul motiv ca aceasta nu mai exista, altminteri ei fiind dispusi sa serveasca cu entuziasm politica acestuia. Mai vorbeste presedintele despre clerul-turnator, uitand ca din randurile preotilor s-au ingrosat efectivele detinutilor politici si ca aceasta categorie a fost sistematic considerata ca una reactionara. Vine acum presedintele cu sportivii. Sigur ca si printre acestia au existat turnatori. Dar cui si la ce ar servi sa aflam acum ca o parte dintre medaliile tarii au fost patate cu cerneala delatiunii? Ca unele dintre recordurile inscrise in anale au apartinut unor oameni pentru care performanta a fost, conditionata, poate, de concesii si compromisuri?Aceasta stare de 'imbarligare' constanta a societatii da, probabil, unele satisfactii personalitatii complexe (si complexate) a presedintelui, dar in nici un caz nu ajuta la insanatosirea climatului general, pe care nu face decat sa-l mentina intr-o tensiune constanta. Folositoare demiterii unor astfel de actiuni...