Punctul pe Y / joi 31 august 2006 Nr: 1802

Spre o noua 'Conventie democratica?'

Conventia Democratica a fost, cu adevarat, o gaselnita, intr-un moment politic in care opozitia era extrem de faramitata si confruntata cu un bloc masiv caritie, la primele alegeri libere, luase majoritatea absoluta a voturilor. In ciuda bunei perceptii a istoricilor, partidele care se reclamau ca descendente ale formatiunilor antebelice nu au obtinut, in mai 1990, decat circa 20% din voturi. Progresul nu a fost substantial nici in 1992, cand batalia de fond s-a dat intre aripile fostului FSN si cand 'aripa dura' ramasa fidela lui Iliescu, a avut castig de cauza in fata aripii 'reformiste' a lui Petre Roman. Pana la alegerile din 1996 nimic important, de fond, nu s-a petrecut in structurile partidelor istorice - PNL, PNȚCD si PSDR. Ba, din contra, intre timp PNL-ul, liderul din '90, se faramitase in nenumarate aripi si aripioare, pe care nimeni nu parea capabil sa le mai reuneasca vreodata. Atunci a aparut, insa, dinspre societatea civila - mai exact dinspre acea parte a sa ce se simtea datoare sa suplineasca lipsa de programe si de initiative ale partidelor inrolate in aceasta zona a spectrului politic - via programele de sprijinire a democratilor din tarile Europei de Est puse in miscare de catre institutii si fundatii americane, precum NED - National Endowment for Democracy. Atunci a aparut ideea unui conglomerat de partide, asociatii, fundatii si miscari care, impreuna, sa atraga un numar suficient de sufragii pentru a echilibra balanta electorala. Cat de complicata a fost punerea in practica a acestui proiect isi mai aduc aminte nu putini dintre cei care l-au parcurs. Remarcabila a ramas, insa, formula care a transformat o adunare aritmetica intr-un logaritm algebric. Practic, voturile acordate conglomeratului CDR nu s-au adunat, ci s-au inmultit, printr-o logica proprie acestor fenomene. Formula CDR a ramas un model pe care, in mai multe randuri, politicienii au incercat sa-l copieze. Niciodata, insa, cu suficient succes. Momentul actual pare, insa, a-l favoriza. Avem de-a face cu un soi de echilibru care poate da castigatori nesiguri. Formatiuni mici, precum PC, pot inclina balanta intr-o parte sau alta, dupa cum bate vantul intereselor. Cele doua tabere, clasice, se situeaza pe pozitii ireconciliabile. Intre el se naste un gol pe care cineva ar trebui sa-l ocupe. De ce nu o noua 'Conventie Democratica?' Este, se pare, socoteala pe care si-au facut-o liderii PC si PRM, Voiculescu si Vadim. Ideea unei super-coalitii, formata din mai multi jucatori, dominati de cei doi, s-ar putea sa aiba succes.