Punctul pe Y / sâmbătă 26 august 2006 Nr: 1798

Istoria si istoria francofona

Mai putin de o luna ne desparte de principalul eveniment al - cel putin - ultimului deceniu, gazduit de Romania: sommet-ul Francofon de la Bucuresti. Cu exceptia editiei romanesti a Forumului Crans Montana, din 1996, nici o alta reuniune la varf care sa adune atat de multe VIP-uri nu a poposit intr-un Bucuresti aflat intr-o continua criza de spatii publice, drumuri practicabile, hoteluri civilizate si oameni priceputi sa organizeze evenimente de o asemenea amploare. Alegerea Bucurestiului pentru a gazdui actuala editie a reuniunii tarilor 'care au in comun limba si cultura franceza' este rezultatul unor demersuri efectuate pe termen lung si incepute odata cu invitarea Romaniei ca observator la editia de la Paris din 1991 si continuate dupa primirea sa ca membru cu drepturi depline in 1993. Cu toate ca putine sunt tarile care dispun de o logistica adecvata, sommet-uri de succes au avut loc si in Liban, si in Coasta de Fildes, si in Mauritius sau in Vietnam. Oferta facuta de tara noastra, prin presedintii Iliescu si Constantinescu, a avut darul sa se materializeze sub un presedinte necunoscator al limbii si adept al unor alte axe politice. Dar astea sunt ironiile soartei si abia astept sa-l aud pe dl Basescu salutandu-si invitatii in limba lui Moliere. Pana atunci mai este ceva - si anume ultima 'suta' a pregatirilor. Dupa o lunga perioada de calm, mai multi lideri politici s-au trezit din letargia estivala cu spaima ca debutul sommet-ului ne va prinde cu 'pantalonii in vine': cu strazi inca neasfaltate, cu trasee neasigurate, cu o populatie nepregatita pentru socul celor trei zile de restrictii, dar, mai ales, cu o categorie de manageri lacomi si pusi pe dat tunuri pe pielea oaspetilor. Hotelierii romani, mai ales, n-au vazut in aceasta manifestare decat prilejul de a-i jupui pe invitati, si nu ca o prezentare, ca o investitie de imagine pentru ce va sa urmeze. Deja, datorita preturilor nejustificate ale camerelor de hotel, tarile participante si-au redus delegatiile de la un numar estimat de peste 3000 de persoane la aproape jumatate: ca la Ouagadogou sau in Mauritius, si nu ca in mijlocul Europei. Sansa ca un numar mai mare de oficiali si de jurnalisti sa vada cu ochii lor realitatile Romaniei din pragul accederii in UE a fost ratata din lacomie si din prostie, dar si din cauza incapacitatii autoritatilor de a coordona diversele segmente ale vietii publice in sensul unui obiectiv comun. Nu imi amintesc ca presedintele Basescu sa-i fi chemat la Cotroceni pe patronii de hoteluri si sa fi discutat cu ei, asa cum a facut-o, de pilda, cu petrolistii. E drept, lumea e atat de ocupata cu deconspirarea incat sommet-ul promite sa devina un eveniment pe deplin conspirat.