Punctul pe Y / vineri 25 august 2006 Nr: 1798

Cine ia caimacul?

Singurul lucru care ma impiedica sa ma bucur asa cum s-ar merita de victoria Stelei este faptul ca ea va fi 'confiscata' de Gigi Becali si ca cel putin vreo saptamana nu vom mai avea loc de el, in paginile de ziar sau pe ecranele televizoarelor. Cu cunoscuta sa lipsa de modestie, finantatorul (?!) Stelei va trage toate foloasele ne(cuvenite) de pe urma acestui succes. Inclusiv politice, formatiunea sa fiind, deocamdata, cea care furnizeaza suporterilor sai cea mai mare cantitate de circ posibila, in conditiile in care painea este asa cum este. Intrebarea care se pune, firesc, este urmatoarea: al cui este, cu adevarat, meritul acestei performante? O performanta prin care, din zece in zece ani (pana acum, cel putin) o echipa romaneasca patrunde in clubul select al Ligii? Este meritul lui Gigi Becali? Cum ar putea acest personaj lipsit de bagajul cultural necesar, cu o personalitate imprevizibila si necontrolabila, cu mari probleme in relatiile interumane, sa determine un progres - tehnic si tactic - care sa aduca echipa la nivelul fotbalului care se joaca in Europa, pe baza unei experiente capatate in dubiosul mediu al campionatului intern? Raspunsul este, surprinzator poate, afirmativ: da! Succesul i se datoreaza in masura in care, cu intuitia specifica psihologiilor de tipul celei becaliene, el a reusit sa scoata, organizatoric, echipa din mediul mafiot al celor cae n-au vazut in ea decat o sursa de a-si trage bani negri, asigurandu-i o conducere unitara si autoritara, chiar daca adeseori contestabila, si un program de performanta in care n-au mai contat atat de mult vanzarile de jucatori. Ambitiile - adeseori megalomanice - ale patronului unic - au constituit premisa actiunii prin care mai multi tehnicieni au reusit sa consolideze calitatile individuale specifice ale jucatorului roman pentru a crea din acestea o echipa. Adulati, injurati, alungati, toti cei care au trecut pe la carma tehnica a Stelei au lasat ceva in urma, in afara resentimentelor generate de relatia nabadaioasa cu patronul. Au lasat, mai ales, sentimentul unei echipe - ceea ce lipsea, sau lipseste multor altor formatii care nu reusesc sa converteasca in performanta considerabilele infuzii de bani pe care le fac diversi magnati care doresc sa castige mai mult prin investitii mai putin riscante. Victoria Stelei tine insa, in primul rand, de calitatea jucatorilor sai: oameni talentati, daruiti de bunul Dumnezeu cu indemanare, intuitie si chiar inteligenta. Oameni care au inteles - mai mult sau mai putin - ca drumul spre performanta - si spre bani - e presarat cu dificultati si ca beneficiile viitoare pot izvori doar din renuntarile de acum. Si daca ar fi sa dau un exemplu de talent imbinat cu modestie si bun simt (poate exact reversul 'calitatilor' manageriale) atunci acesta este Banel Nicolita, tanarul rom din Slobozia, cel care ar merita ceva mai mult din partea fanilor, decat rautatile gratuite de care mai are parte.