'MARELE FRATE' FIDEL ISI PREGĂTESTE IESIREA DIN SCENĂ Cu doar cateva zile inainte sa implineasca 80 de ani, dintre care ultimii 47 i-a petrecut la carma statului, cu puteri nelimitate, Fidel Castro, cel considerat ultimul dictator al epocii moderne, face primul pas inapoi, pregatindu-se pentru lungul voiaj spre eternitate. Supus unei interventii chirurgicale el a predat, pentru prima data in cursul indelungatei sale domnii, franele executive mai tanarului sau frate. Anuntul a provocat tristete si ingrijorare la Havana si o explozie de bucurie la Miami. Sunt cei doi poli ai atitudinii fata de Fidel Castro, cel pe care americanii il considera in continuare ‚inamicul public numarul unu’ si pe care au incercat sa-l scoata din joc folosind orice mijloace din variatul arsenal CIA. Revolutia lui Castro care l-a inlaturat, in 1959, pe Batista, n-a fost una comunista. Nici Fidel nu era. A devenit, de nevoie, atunci cand cercul s-a strans in jurul sau, incercand sa brodeze pe caravana internationalismului proletar, ideologia sa antiamericana. Pentru ca aceasta a fost coordonata fundamentala a sistemului sau care a rezistat, aproape miraculos, esecului ideologiei comuniste pusa in practica in variate modalitati. Exista o relatie stransa intre regimul de la Havana si cateva dintre cele care au functionat in America Centrala si de Sud, si care s-au reclamat de la un comunism adaptat la modul de viata al zonei. Miraculoasa supravietuire a castrismului, veritabil ghimpe in coasta Americii (la mai putin 100 km de Miami!) s-a datorat, pana in 1989, solidaritatii ‚lagarului comunist’. Ce a urmat se datoreaza unui puseu final de pragmatism, deschiderii frontierelor si transformarii turismului in cel de-al doilea furnizor de venit national. Lipsite de competitia americanilor, marile companii din Canada si din Europa au pus piciorul in Cuba, contribuind la dezvoltarea unor sectoare economice. Viata cubanezilor nu s-a schimbat, insa, prea mult. Statul reuseste sa asigure nevoile fundamentale ale oamenilor (nevoi destul de reduse) stimuland formarea unei aristocratii de merit, compusa din artisti si sportivi. Sentimentul terorii de tip comunist nu mai functioneaza in Cuba. Castro nu este un personaj urat de mare masa. Ba, din contra, popularitatea sa nu a contenit sa creasca atata timp cat cubanezii au vazut in el salvatorul natiei, in fata multor amenintari venite din partea marelui vecin. Intr-o tara in care ‚el lider maximo’ a stiut sa nu forteze lucrurile, impacand munca mai de mantuiala cu samba, majoritatea populatiei priveste cu ingrijorare iesirea din scena a ‚marelui frate’. Dupa el, cu siguranta ca Cuba nu va mai fi aceeasi. Cum va fi, insa, este greu de spus.