Punctul pe Y / sâmbătă 29 iulie 2006 Nr: 1781

Demisia impusa - act unilateral?

Cazul directorilor de servicii secrete ia amploare. Dupa ce acestia si-au facut cunoscuta intentia de a demisiona, in urma faptului ca presedintele si-a exprimat nemultumirea fata de neglijentele care au facut posibila disparitia lui Hayssam, lucrurile au inceput sa se contureze cu mai multa claritate. Primul element limpezit consta in faptul ca ei au fost, practic, obligati sa-si prezinte demisiile. Tehnic, au fost demisi. Chiar daca nu ar fi dat curs solicitarii imperative a sefului statului, zilele lor ar fi fost, oricum, numarate, la comanda institutiilor. Culmea este ca exact ceea ce le-a intarit pozitiile in urma cu un an, pe vremea crizei ostaticilor, le-a fost fatal acum: Hayssam. Cand l-au identificat a fi artizanul scenariului cu rapirea au primit onoruri si multumiri. Cand au dovedit ca nu sunt in stare macar sa-i puna o 'coada', ca lumea, s-a dat cu ei de pamant. E greu, probabil, sa fii sef de serviciu secret si sa mai si reusesti sa multumesti, intodeauna, pe toata lumea. De data asta, directorii l-au nemultumit doar pe presedinte, cel care a facut din Hayssam port-drapelul cruciadei sale impotriva terorismului - atat cat e - si a coruptiei. Traian Basescu s-a implicat in aceasta afacere mai mult decat i-ar fi permis-o reglementarile constitutionale, cu aceeasi nonsalanta cu care nu tine cont de nimic din ceea ce l-ar impiedica sa-si atinga obiectivele (vezi, ca model, 'fortarea' numirii guvernului Tariceanu). Aceasta asumare ii arunca acum in spate costurile succesului. Pierderea lui Hayssam este poate cea mai dura lovitura pe care o primeste seful statului in mandatul sau lung deja de 19 luni. Toate vorbele mari si frumoase despre noul cadru, neticalosit, aluneca in derizoriu in conditiile in care intregul caz Hayssam nu este altceva decat o 'manarie' pe fata, lipsita de cea mai mica intentie de a-i estompa carentele de fond. Judecatorii mai mult decat intelegatori, procurori prietenosi, servicii neglijente care lasa unul in seama celuilalt ceea ce au de facut si, peste toate acestea, tronand, batalia de orgolii si de interese meschine a politicienilor. Luat si analizat la rece, cazul Hayssam isi dezvaluie cu maxima claritate simplitatea planului care viza scaparea acestuia. Culmea-culmilor e ca nici macar in momentul in care acesta a fost pus in libertate fara a se lua nici un fel de masuri de supraveghere, numeni nu si-a pus nici cea mai mica intrebare: de ce oare? Pe fondul acesta, demisia impusa a directorilor este un abuz. Un abuz care nu tine cont de lipsa cronica de reglementari si de clarificare a atributiilor fiecarui organ in parte, intr-un domeniu care in ultimii zece ani a facut pur si simplu carare. O carare pe care s-au pierdut in ceata, linistiti, clienti de marca ai unei justitii mai dispuse sa se lupte cu gainarii sau cu neplatitorii de amenzi.