Punctul pe Y / marți 25 iulie 2006 Nr: 1777

'Sindromul calugaritei' in presa

Tot in aceasta pagina, colegul de comentarii Iosif Boda abordeaza tema la care am sa ma refer si eu, facand-o dintr-un unghi particular-emotional, dand dovada de o suspecta solidaritate cu partenerul de emisiune TV, din cauza caruia a si intrat mai devreme in vacanta. El spune ca abia asteapta sa-l revada si sa-l reauda pe un post TV sau radio, pe Carol Sebastian, ziaristul cu care Televiziunea Romana a intrerupt contractul de colaborare din cauza ca acesta a fost 'deconspirat' ca informator al Securitatii. Probabil ca a fost un soc nu doar pentru dl Boda, sa se constate ca unul dintre cei mai aprigi adversari ai comunismului si securismului, care si-a pus debitul verbal in slujba vestejirii statului totalitar si a odioasei institutii care-i asigura protectia, a fost 'cununat' cu acte-n regula cu acestea si ca indelungatul sau demers 'contras' s-a produs fara sa se fi pronuntat macar un divort formal. In sensul ca dl Sebastian a trait si activat in toti acesti 17 ani ca unul dintre cei mai indarjiti denuntatori ai practicilor de trista amintire, pastrand pentru sine secretul 'pactului' si sperand, probabil, ca documentele doveditoare se vor fi ratacit pe undeva, fara urma. Banuiesc ca este greu, chinuitor, sa traiesti cu o astfel de teama in san, mai ales cand ceea ce faci cotidian poate fi contrazis, aneantizat atat de simplu si de categoric! Am citit in ziarul care se poate mandri cu faptul ca a avut si el un redactor-sef-informator (cazul nu e singular) un lung si lacrimos interviu in care Carol Sebastian descrie presiunile la care ar fi fost supus pentru a deveni informator. Banuiesc ca nu i-a fost usor si ma gandesc cum ar fi reactionat oricare altul la o astfel de imprejurare. Dar Securitatea n-a avut ambitia sa faca din fiecare roman un informat. I-a fost suficienta tehnica prin care a inoculat ideea ca oricine din jurul tau te poate fi denunta pentru nu importa care pricina. I-a fost suficient sa-i selecteze pe cei pe care i-a considerat a fi cel mai apti pentru o asemenea calitate si dl Sebastian s-a numarat, probabil, printre acestia. Insasi lunga sa tacere o dovedeste. Cat despre apetitul sau critic, orice psiholog l-ar putea defini lesne: este complexul curvei care, devenita peste noapte calugarita, isi dedica viata denuntarii pacatului. Am mai vazut astfel de cazuri: in Piata Universitatii a inflorit specia fostilor activisti, deveniti democrati convinsi peste noapte. Presa n-a fost nici ea scutita de astfel de cazuri, pana la Sebastian. Si nu va fi chiar si dupa. Pentru ca povestea dalmatienilor de presa este departe de a se fi incheiat. Surprinzator cu adevarat nu este decat faptul ca, preponderent, acestia fac parte dintre cei mai harnici sustinatori ai puterii portocalii si dintre cei mai vajnici critici ai opozitiei, presupusa mostenitoare a sistemului comunist. Eu unul nu am asteptari de la colegul Carol Sebastian. E treaba lui si a celor care sunt dispusi sa-i dea de lucru, pentru a-si continua, mai convingator, poate, pledoaria deontologica. Si, poate ca dl Boda va avea chiar norocul sa colaboreze si in continuare cu dansul. E treaba lor, atata timp cat o fac in calitate de persoane care nu reprezinta sau implica o institutie a statului care si-a propus, programatic, lustratia si deconspirarea.