Atunci cand, in 96 pe culmea valului schimbarii s-a aflat presa, toata lumea a fost convinsa de faptul ca ostilitatea cvasitotalitatii media fata de fosta Putere si disponibilitatea aratata constant Opozitiei s-au aflat la baza votului ce a dat castig de cauza coalitiei. Relatiile traditional proaste ale achipei Iliescu cu ceea ce s-a acreditat a fi 'o anumita parte a presei', determinata nu doar de aroganta celor ce se aflasera in fruntea bucatelor neintrerupt de la Revolutie, ci si de defectiuni majore de comunicre, orgolii si irascibilitate, au fost considerate, de catre reputati analisti, responsabile de trecerea in Opozitie a PDSR si de enorma asteptare pe care populatia a manifestat-o fata de noua Putere. In perioada care a urmat s-au produs doua fenomene. Primul - 'luna de miere' a mariajului Presa-Putere a durat doar pana in momentul in care amatorismul si fripturismul noii echipe a inceput sa fie atat de evident, incat sa nu mai poata fi trecut, cu bunavointa, in contul unei necesare tranzitii. Algoritmul si tribulatiile vulgare ce l-au insotit a devenit principalul cal de bataie pana sal acelor publicatii sau canale de media care se remarcasera printr-un angajament de necontestat fata de anumite verigi ale noii administratii, care n-a reusit sa depaseasca ofuscarea fata de atacuri si sa nu-si arate deschis dezamagirea fata de trecerea presei in tabara adversa. Doi - de fapt nu despre asa ceva era vorba. Paradoxal sau nu, nici pe timpul Opozitiei PDSR nu a reusit sa castige de partea sa mass-media. Doar ca locul ostilitatii fatise l-a luat indiferenta sau neutralitatea. Pe acest fond, PDSR a reusit sa revina in constiinta electoratului pe pozitia care sa-i dea dreptul sa aspire la un nou exercttiu al Puterii. Fomatiunea dlui Iliescu - si, destul de probabil, dl Iliescu insusi - revin la putere fara presi! Este, pentru multi dintre cei care s-au crezut unsii lui Dumnezeu pe pamant si surse infailibile de adevaruri eterne, o mare dezamagire. O dezamagire care va alimenta viitorul val de ostilitate fatisa de care va beneficia PDSR-ul intr-un viitor care nu promite sa-i ofere prea multe sanse de succes. Ajungem, in mod necesar la concluzia ca an '96, ca si in 2000 nu presa a fost puterea care sa basculeze evenimentele. Ci electoratul. Acelasi electorat care atunci dorea o schimbare pe care astazi e nevoit sa recunoasca a nu se fi produs. Sau a fi produs intr-un sens regretabil.