Punctul pe Y / marți 04 iulie 2006 Nr: 1767

Demisia de onoare. Sau macar demisia…

Ceea ce s-a intamplat vineri la CSAT este fara precedent si impotriva oricarei logici politice si de bun simt.Va sa zica, liberalii coc ei ceva cu care sa-i dea peste nas presedintelui si ajung la concluzia ca cea mai buna chestie ar fi sa ceara retragerea trupelor din Irak. Imprejurarile sunt favorabile - tocmai a fost adus acasa, in sicriu de zinc, cel de-al patrulea ostas roman mort fara rost pe meleagurile fostului nostru prieten Saddam, iar axa Washington-Londra este jucaria preferata a dlui Basescu. Fac ei conclav - adica premierul si cu ‚cercul’ sau de prieteni interesati, si arunca bomba pe piata. Dupa ce-si revine din nauceala initiala, presedintele convoaca CSAT. Si, aici, lovitura de teatru, premierul se trezeste cu mana ridicata ca prostul , el si cu Athanasiu. Ceilalti doi ministri liberali - Vladescu si Ungureanu - se uita in alta parte, adica spre presedinte, si voteaza senini contra deciziei luate de seful lor pe linie de guvern si de partid. Hai, sa zicem ca Ungureanu mai avea o scuza: liberal de circumstanta, el n-a prea fost bagat niciodata in seama, considerat fiind ca o anexa a Cotrocenilor, pe post de ecou mut al initiativelor prezidentiale. Dar Vladescu? Nu doar liberal, nu doar ministru, ci si prieten la catarama cu premierul, promovat de acesta pe baza de relatie personala si acuzat de cercul de ‚dezinterese’ de la Cotroceni din acest motiv! Bineinteles ca, in stilul sau propriu, Tariceanu n-a reactionat la afront. A facut-o insa ministrul sau de la aparare, care l-a insotit orbeste in aceasta aventura greu de catalogat: daca au onoare, cei doi ar trebui sa demisioneze!Dar daca n-au? Ungureanu a dovedit-o chiar din primul moment cand, ca sa nu cada de fraier, s-a strofocat nitel pe la televiziuni amenintand temator cu ‚reconsiderarea pozitiei’ pentru ca n-a fost consultat. Dar atat! Chestia cu onoarea este valabila si pentru Athanasiu, dar si pentru Tariceanu. In primul rand pentru faptul ca ei confunda politica tarii cu jocurile lor de culise si de interese. Ramanerea sau retragerea din Irak sunt lucruri prea serioase, cu conexiuni prea complexe pentru ca ele sa poata fi tratate la un sprit, chiar daca acesta este consumat chiar la sediul partidului. Prin initiativa lor bezmetica au fost pe punctul de a afecta iremediabil interesele si pozitia Romaniei, pentru ca pe acelea ale guvernului le-au terfelit deja. Au afectat grav si echilibrul fragil al unei coalitii care se mai tine la putere in cateva fire si gratie incapacitatii Opozitiei de a actiona decisiv in acest moment in care nu are nici forta necesara si nici unitatea care i-ar trebui.Ce-a fost, pana la urma, tot acest circ pe care rivalul de la Cotroceni l-a demontat mai usor decat s-ar fi asteptat, avand si un minunat prilej de a-si umili preopinentii?Nimic altceva decat o noua proba de incompetenta si de infantilism politic, calitati cu care avem pretentia sa intram, la 1 ianuarie, intr-o familie caracterizata tocmai prin reversul acestora. Iar singurul lucru care ar mai putea salva, cat de cat, onoarea ‚nereperata’ a natiei, ar fi ceea ce zicea dl Athanasiu: demisia de onoare. Sau macar demisia…