I s-a intamplat unei persoane a carui onestitate nu pot s-o pun sub semnul intrebarii si care a trait pe propria sa piele experiente numeroase de acest gen. Bref: avand nevoie de o hartie de la un birou de specialitate al sectorului condus de un arhitect care a reusit sa se umple de mosteniri in acest mandat, i-a solicitat-o functionarei de serviciu. Nu se stie de ce, dar tipul acesta de hartie se elibera, regular, in trei zile, iar persoana avea nevoie de ea a doua zi. Asa incat a rugat-o frumos pe functionara sa o ajute. Aceasta s-a uitat lung si intrebator in ochii petentei. 'Am pus ceva in dosar!' - i-a raspuns aceasta, avertizata in prealabil ca asta e obiceiul casei. Intrebarea a venit, buimacitor de concreta: 'Cat?' 'Pai trei...' (sute de mii, lei vechi). 'Pai ce sa fac cu trei sute de mii? Atata este doar partea sefului...' Intelegatoare, petenta a mai pus doua hartii in dosar. 'Hm, mie nu-mi mai ramane insa nimic!' S-a declarat tacit multumita doar cand langa hartiile de la dosar s-au mai adaugat inca doua. Sapte, in total, pentru o adeverinta pe care primaria era datoare sa o elibereze gratuit. Sau, daca legea ii permitea, instituind o taxa de urgenta... Spaga la primarii este deja un loc comun. Cei care au de-a face cu diversele servicii, in special cu cele din zona constructiilor, stiu ca nu se misca nici un deget fara spaga. Fara spaga negociata, sau cu tarife fixe pentru fiecare operatiune. Nu intamplator, multi dintre functionarii publici, salarizati de la buget, au inceput sa-si afiseze fara jena bunastarea subita. Spaga se negociaza si se imparte pana sus. Gurile rele zic ca pana sus de tot. Dovada, incetineala si intarzierile cu care se semneaza la varf unele dosare, care nu primesc unda verde pana cand nu se achita spaga. In administratia publica s-a instituit o veritabila lege a junglei. Oamenii tac si platesc, pentru ca altminteri functionarii gasesc o sumedenie de tertipuri legale prin care ii pot intarzia, impiedica sa-si faca treaba sau ii pot hartui pe parcursul lucrarilor. Spaga marunta si multa, deasa cat cuprinde, este cea care-i amaraste viata romanului. Nu spaga la varf a nu stiu caror tunari de meserie. Aici se situeaza zona de maxima disfunctionalitate, locul in care spaga este nu doar tolerata, ci chiar protejata, sub pretextul ca altfel lucrurile s-ar bloca. O zona pe care guvernantii, preocupati de rafuielile politice, se fac ca nu o observa. Din interes, pentru ca altminteri ar insemna sa-si dea in gat propria clientela, pusa in functii peste tot pe unde sa poate fi vamuit necinstit simplul si fraierul cetatean.