A fost o saptamâna agitata, cu evoluĂžii spectaculoase Âsi cu comentarii contradictorii. Mai ĂŽntâi, episodul cu subiectele pentru capacitate, preluate cu uÂsurinĂža de un jurnalist care s-a dat drept delegat, fara a fi legitimat. Daca n-ar fi fost batalia surda pentru ĂŽnlaturarea lui Hardau de la cârma instituĂžiei, ar fi fost o ĂŽntâmplare cu conotaĂžii anecdotice. A fost transformata ĂŽntr-un veritabil scandal, din perspectiva intereselor divergente ale AlianĂžei: Tariceanu s-a mulĂžumit Âsi cu capul Palomei Petrescu, o apropiata a preÂsedintelui Basescu, menĂžinând astfel presiunea asupra democraĂžilor nedispuÂsi sa creeze un precedent prin renunĂžarea la Hardau. Asta nu face din EducaĂžie un sector mai bun sau mai rau decât este. Criza din ÎnvaĂžamânt este prea profunda Âsi abordarea prea superficiala ca sa conduca la vreun rezultat palpabil. Apoi, discursul prezidenĂžial al lui Basescu ĂŽn faĂža camerelor reunite. Nu cred ca boicotul premierului Âsi al miniÂstrilor liberali reprezinta un element cu influenĂže notabile asupra cursului evenimentelor. Ar trebui sa ne obiÂsnuim mai bine cu ideea separaĂžiei puterilor. În mintea noastra preÂsedintele este ĂŽnca deasupra tuturor. Este o idee falsa. El nu conduce nici Guvernul, nici Parlamentul. Puterile sale, limitate constituĂžional, au fost amplificate de o anumita situaĂžie din AlianĂža, care s-a aflat la remorca influenĂžei electorale a preÂsedintelui. Interesele tot mai divergente ale liberalilor Âsi democraĂžilor au facut ca falia dintre cele doua formaĂžiuni sa creasca pâna la a nu mai putea fi traversata. Criticile prezidenĂžiale au o semnificaĂžie circumstanĂžiala, de care premierul poate sau nu sa Ăžina cont. El le poate ĂŽmbraĂžiÂsa sau respinge. Are aceasta libertate pe care Âsi-o poate exersa fara a se teme de repercusiuni formale. Pentru toata lumea e limpede ca oricât Âsi-ar dori, Basescu nu-l poate demite pe Tarcieanu când ĂŽi vine pe chelie. Premierul Âsi-a câÂstigat cu dificultate 'independenĂža' faĂža de Cotroceni Âsi este tot mai dispus sa se foloseasca de avantajele ei. Impactul cel mai puternic l-a avut, ĂŽnsa, pe parcursul ĂŽntregii saptamâni conflictul acut al preÂsedintelui PC cu CNSAS. DeÂsi verdictul Colegiului a fost ĂŽntârziat facut cunoscut, el era banuit, Âsi reacĂžia lui Voiculescu a fost prompta. Comentariile pe aceasta tema au fost opuse Âsi ĂŽntinse ĂŽntr-un anumit mediu - al celor avizaĂži. Reflexele sale ĂŽn exterior, la electorat, au fost ĂŽnsa minore! Mai degraba decât calitatea lui Dan Voiculescu de fost securist (tot mai puĂžin relevanta prin exces de vehiculare interesata), cât contribuĂžia PC la stabilitatea executiva este relevanta pentru percepĂžia publica. Ramânerea sau nu la guvernare a formaĂžiunii conduse de Voiculescu poate avea consecinĂže pe care nu le are eventuala stabilire a calitaĂžii din care aceasta a abordat relaĂžia cu Securitatea. Satul de conflicte Âsi crize, ĂŽncolĂžit de capriciile naturii, românul obiÂsnuit nu mai vrea sa treaca, cel puĂžin deocamdata, prin alte ĂŽncercari, precum schimbarea Guvernului sau alegeri anticipate. N-o vor nici partidele, care mai toate cred ca ar avea de pierdut dintr-o schimbare. AÂsa ĂŽncât legea bunului simĂž sau a minimei rezistenĂže vor conduce, aproape inevitabil, spre un statu quo. Pentru cel puĂžin Âsase luni, daca nu mai mult.